Month: November 2010

Ceva special


Weekendul ăsta prelungit la 5 zile devine interesant. Cu toată agitaţia organizării unei zile deosebite bunicii mele care a împlinit o vârstă destul de înaintată, am avut sentimentul că se fac, de fapt, pregătirile de Crăciun. În toată casa albinuţa mami, albinuţa mătuşa şi albinuţa buni roiau de colo până acolo să aducă ingrediente, să îmi taie cozonac cu mult zahăr deasupra, aşa cum îmi place mie, să orneze, să toace, să fie totul ca la cartea cartea de bucate. Lipseau colindele şi soba în funcţiune. Zilele astea am avut căldură de la soarele cu colţi de noiembrie. Şi îi mulţumim.

 Ceea ce a făcut deosebită chiar şi pentru mine această zi minunată, nu au fost cozonacii ori sarmalele ori salata beouf, prăjiturile sau aranjamentele deosebite, ci revederea cu colegele şi colegii pe de vremea când încă activa ca învăţătoare. Cu alte cuvinte, numai oameni cu experienţă şi un bagaj imens de cunoştinţe. De fapt, ei trebuiau să se întâlnească la un restaurant, aşa cum fac o dată pe lună, dar acum, fiind o ocazie specială, şi-au mutat locaţia acasă la buni. Chiar am fost bucuroasă să îi văd prietenele, să conversez cu dânsele şi să aud poveşti din tinereţile lor. Probabil că şi dacă s-ar întâlni în fiecare zi, tot ar mai avea ceva de povestit. Nu se plictisesc niciodată unele de altele. E de admirat această prietenie, mai rar în ziua de azi.

Una dintre doamne era învăţătoarea tatălui meu, unele erau profesoarele mamei, uimite de ce “fata mare”are. Nu ştiu de ce, dar sora mea nu are aşa lipici la doamne în vârstă cum am eu. Poate le înţeleg mai bine, poate sunt eu mai de modă veche, poate vor să înveţe cum să fie tinere iar…¦sau poate e altul secretul. Idea e că îmi plac aceste întâlniri, mi-ar plăcea să particip la reuniunea babelor”, dar e oarecum interzisa adica dacă nu ai peste 70 ani, dacă nu ai absolvit nişte şcoli, dacă nu eşti din generaţia lor şi dacă n-ai riduri nu ai ce căuta acolo. Dacă vrei, poţi participa la final, oferindu-te să le duci acasă, eventual să faci mai multe drumuri. Spre fericirea mea, asta a fost singura la care am participat şi da, am dus câteva tipe acasă, dar mi-a făcut plăcere.

P.S. Pregătiri fericite!