Month: March 2011

Mad

 Ne-am cunoscut într-o zi de vară, după ce m-am întors de la “ţara” unui vecin. Mai exact de la Ursei. Avusesem o zi frumoasă, liniştită, colorată, dar în care nu prea mâncasem- eram vegetariană convinsă şi la ţară totul e pe baze de alimente provenite de la animale:toate se prăjesc în untură, inclusiv carnea  pe care nu o agreeam deloc şi mai ales, cartofii.

 Ajunsă acasă, fericită că îi văd pe ai mei, am observat ceva ciudat în aerul din casă, însă n-am dat importantă. Tata m-a rugat să îi dau ochelarii din biblioteca aflată lângă fereastră. M-am dus până acolo, nu îi vedeam, tata îmi spunea să mă uit mai bine, am simţit că face mişto de mine, însă în spatele meu se mişca ceva sub perdea. M-am dat rapid 2 paşi mai în spate, însă eram curioasă ce era acolo( nu putea fi o fantomă cu atâtea persoane în acea cameră-eu, tata, vecinul care mă adusese acasă, mama) şi m-am îndreptat către ceva-ul maro care avea bâzdâc. Era un căţeluş cu urechi lăsate pe fetişoară, puţin agitat, probabil că fusese pitit acolo. Am luat-o în braţe, le-am mulţumit părinţilor şi în timpul asta am observat şi ochelarii tatei care erau pe măsuţă, lângă fotoliul pe care era aşezat. Mă supărasem puţin, însă prezenţa maro m-a făcut să uit de păcăleală.
 
 Mad era o scumpete de căţel de sex feminin, mereu plină de viaţă şi prezentă la nevoie, doritoare de plimbări oriunde, înotătoare profesionistă şi o prietenă de nădejde. Cu timpul a ajuns să fie considerată membru al familiei noastre, ajunsese să împartă totul cu mine, inclusiv sendvisurile, întâlnirile( vezi poza de la “Prietenii ştiu de ce:)” şi aşternutul.
 
 Ne-am cunoscut în vara anului 1998.
 Nume complet: Cat`n Mad vonalana

Cafe de Paris

Aşa se numeşte localul unde am pretrecut Ziua femeii anul acesta. Muzică bună, băutură, gustări şi “stripperi” -toate incluse în preţul biletului de intrare-, pereţi sclipitori, toaletă naşpa, spaţiu de desfăşurare…perfect.
Se anunţa cu surle şi trâmbiţe o oră de streaptease, însă a fost reclamă falsă. Tipii au venit îmbrăcaţi până la jumate, de jos în sus, deci nu prea mai aveau ce da jos. Au dansat pe lângă cele prezente şi doritoare cu scopul de a le face să se simtă bine. Nu ştiu în ce măsură au reuşit, însă la sfârşit au fost aplaudaţi. Şi-au făcut intrarea de vreo trei ori, bineînţeles cu nelipsita minciunică cum că ar fi plecat şi nu se mai întorc. Cred că nu era inclusă în program această revenire, dar n-au rezistat farmecului tinereţii noastre şi s-au întors pentru ultima dată. 
Toată distracţia întreţinută de ei nu a durat mai mult de o oră, cu tot cu schimbatul hainelor, ceea ce e bine. Mă gândesc că şi-au propus să nu ne plictisească prea tare. Apropo de românii au talent, oare nu îţi trebuie şi aici puţin combinat cu ceva farmec şi o prezenţă plăcută?
În fine, băieţii au reuşit măcar o femeie să îşi piardă minţile şi aceea e tipa care ne-a servit- a uitat să aducă gustările noastre.
Acestea fiind spuse, vă recomand nume cunoscute pentru spectacole adevărate de streaptease.
P.S. La mulţi ani, domnilor!