Primul nostru contact a fost încă din burtica mamei, numai că eu am simţit altfel, fiind o fiinţă mai ”evoluata”. Neştiind ce va fi-fată sau băiat- am ales împreună cu tata să îi spunem”Vasile”, nu ştiu de ce. Până pe 26 aprilie 1998 ăsta i-a fost numele. În ziua cu pricina, ne-am luat rămas bun…
Vara trecută …
…e încă în stânga sus. Zilele astea am tot simţit nevoia să ascult melodiile cu care mă trezeam în fiecare dimineaţă şi pe care le ascultam la nesfârşit până începea programul de veselie. Fie că vroiam, fie că nu. Eram cea care se “supunea” dorinţelor celor din jur. Şi, de parcă nu era de ajuns,…
