Nu te supăra, frate! VS Jumanji

Tocmai am terminat de vizionat un film drăguţ, care mi-a amintit de perioada aceea a copilăriei când jucam “Nu te supăra, frate” cu verişorii şi mereu exista discuţia “nu joc, suntem veri, nu fraţi”, urmând ca bunica să ne convingă că nu există nicio regulă care să spună între ce grade de rudenii se poate juca.
Era cale lungă până reuşeam să stabilim cine dă primul, chiar şi atunci când dădeam pentru a vedea cine începe jocul. Şi jucam, şi jucam până era masa gata. Bineînţeles că momentul venea în mijlocul jocului, deci trebuia să continuăm. Bucatele se răceau şi noi tot jucam, uneori chiar şi revanşa. Ce mai conta că se enerva bunica şi ne strângea jocul? Nu de alta, dar dacă mureau nepoţii de foame? Până a doua zi ne plictiseam de joc şi ghiciţi ce:” Nu ne iei şi Nu te supăra, soro?”
Mai mişto decât cele menţionate mai sus era ”Piticot”. Era mai complex. Jucam cu toată lumea: mama, tata, vecina, vecinele, vecinele din blocurile alăturate şi oriunde: în casă, afară, pe scări, la vecina, la cealaltă vecină…
Pe măsură ce am crescut, Monopoly a dat jos de pe masă toate jocurile acestea simple. Avea nevoie de spaţiu şi de timp. Mult timp. Timp pe care niciodată nu l-am alocat suficient încât să iasă un învingător. Dar, ştiţi cum e…niciodată nu e prea târziu. Eu am jocul, mai trebuie nişte jucători. Doritori?

P.S. Vizionaţi “Jumanji” pentru a vedea cum arată un joc real. Dacă îl îndrăgiţi pe Robbin Williams, cu siguranţă vă va plăcea filmul.

Comentez asa:

2 Comment

  1. tcmo6 says: Reply

    vezi ca se poate? bravo +1 de la mine

  2. Anonymous says: Reply

    Cool 🙂

Leave a Reply