Pssst!

 Mai ții minte prin noiembrie anul trecut, pe vremea când pe strada Lungă începea cursul? Cum, ce curs? Cursul care ne-a împrietenit. Înaintea  fiecăruia dormeam câte 25-30minute, d-aia întârziam și arătam somnoroasă. Cred că tot d-aia nici nu te-am văzut din prima. Îmi amintesc câte ceva după primele lecții, poate 3-4. Dar îmi place că tu ții minte și cu ce eram îmbrăcată. Purtam cizmele albe cu blăniță și fusta mea bufantă de blugi cu model brodat. Și ‘arătam de parcă abia mă trezisem’.
 În schimb, îmi aduc foarte bine aminte prima interacțiune serioasă. Întârziasem mai mult ca de obicei, intrasem grăbită în sală și căutam un loc unde să mă așez. Deși era unul chiar lângă ușă, profa Spini mi-a spus să mă așez lângă tine, așa că am ocolit tot ‘u-ul’ format din scaune ca să ajung la cel liber din vecinătatea ta.
 Apoi, a trecut ceva timp până să îți faci curaj să mă întrebi unde stau, că ai tu un prieten (inexistent, în cele din urmă) care caută chirie. Da, cum am putut să cred? Dau vina pe somn! În clipele alea nu știu dacă cineva era atent la ce zicea profa, din cauza șușotelilor noastre. ‘Ca să nu mai deranjăm cursul’, ai trecut la pasul number two, schimbul de adrese. Știi cum să profiți de situații 🙂

                                                                Priveliștea nopților de mai

 Ei, și uite așa, uită-ne aici. După un an și ceva. La câte chestii poate fi bun un curs, cine s-ar fi gândit?

 P.S. La mulți ani, bade!