Greva dulcelui

In ultimul timp am renuntat la televizor, mai ales ca nu intelegeam chiar tot acolo. Ma uitam doar cu companie sau in timp ce gateam ma inspiram din emisiuni culinare. Imi amintesc de o singura reclama, cea de la o crema de branza, reclama in care practic iti dadeau si reteta de paste- bineinteles.
Ieri a fost prima zi de TV romanesc din ultima jumatate de an. Am dat drumul pe un canal de zgomote, ca odinioara. Constat ca au inceput reclame, imi vad in continuare de treaba mea. Era reclama la ciocolata fina din munti, iar o domnisoara exclama:’mmmmmm’. In subconstientul meu s-a petrecut ceva care m-a facut sa imi doresc o ciocolata din aceea, pentru ca n-am mai mancat demult si oricum o consider cea mai delicioasa de pe meleagurile noastre. Insa am realizat ca m-a influentat foarte mult vocea aceea si mesajul( nu ma uitam la imagini, probabil ca s-ar fi inmultit apele din cavitatea mea bucala).
A doua reclama era la alta ciocolata, sub forma de prajiturica, cu crema fina si arata cum pune straturi de ciocolata si cum face model deasupra in forma de ADN, asa ca am hotarat. Nu mai cumpar absolut nimic si nici nu mai consum alimente care abuzeaza in felul asta de creier si de simturi. Cat am fost plecata nu simteam deloc nevoie de dulce, singura chestie facuta cu zahar pe care o mancam era croissantul de dimineata, iar nimeni nu il promova in vreun fel.
Cred ca pot trai si fara ciocolatele lor si pandispanurile invelite in tot felul de minunatii.

P.S. Traiasca clatitele!

Comentez asa:

Leave a Reply