Month: April 2012

Omul de succes

Omul de succes are un program: isi stabileste un traseu si nu se indeparteaza de la el; isi face planuri pe care le pune in aplicare; merge direct la tinta.

P.S. “Zmeele se ridica numai daca sunt plasate contra vantului- nu in directia lui” (proverb strain)

Ce-mi mai doresc

Ca tot vine ziua cea mare si neasteptata si ca tot am deschis subiectul cu un amic, m-am gandit la cateva mini dorinte. De exemplu, imi doresc foarte mult sa reusesc sa obtin o bursa integrala pentru master, in afara. Cercetez de zor in sensul asta, insa sansele sunt mici pentru anul curent. Poate pentru urmatorul sunt mai mari. Imi mai doresc sa reusesc cu proiectele mele planificate pentru urmatoarele doua luni: ‘Educatie sexuala’ si ‘Reteaua de asistenta sociala dedicata copiilor institutionalizati care au implinit 18 ani'( astept sugestii in privintele acestea). Lucrez la personalitate si sper sa inzecesc calitatile si sa diminuez pana aproape de zero defectele( putin nerealist, insa incerc). Sa ii fac pe cei din jur sa devina putin mai empatici, implicandu-i in activitati umanitare. Sa ii tin pe cei dragi langa mine, pentru totdeauna si relatiile noastre sa se perfectioneze. Sa fiu cea mai buna in domeniul meu, sa excelez. Mi-as dori sa pot ajuta mai mult, sa dedic fiecare minutel liber pentru asta, sa am jobul viselor mele(nici eu nu mai stiu care e, concret, e in proces de progres), sa raman tanara mereu( 22 e prea mult, unde sunt cei ‘am doar 18 ani’?), poate sa fiu trainer, in continuare sa nu regret nimic din ceea ce fac, sa-mi continui drumul cu calatorii, sa imi fac visele sa devina realitate.

P.S. Si un ceas de mana 🙂

Specialitati

Vacantele acasa imi plac pentru ca intalnesc prieteni pe care nu i-am mai vazut demult si cu care ma simt minunat, tocmai pentru ca avem foarte multe de povestit. Sunt cea mai buna alinare. Cea mai buna dovada ca esti de calitate. Inflorirea sentimentului de dragoste.
Imi ador prietenii!

P.S. Daca v-am spus zilele astea ca va iubesc, v-am mintit. Va iubesc de doua ori mai mult ca inainte, oricine ati fi.

Prin Targoviste

Ieri am facut o plimbare in parc, aveam nevoie de timp cu mine. M-a impresionat frumusetea lui, parca niciodata nu a fost asa.

Prin anumite zone era suprapopulat, iar in altele era gol. Intr-adevar, nici eu nu agream partea laterala inainte, insa acum o consider cea mai frumoasa.

La sfarsitul plimbarii, m-am gandit sa intru in mitropolie pentru cateva momente in ideea gasirii unuei farame de liniste. Am gasit, insa a tinut pana la iesirea din biserica, cand am intins o bancnota omului(strazii, cred eu) de la lumanari. Cand a vazut-o, fata i s-a luminat, si cu ochii umeziti mi-a multumit foarte mult, atingandu-ma pe umar. In clipa aceea, toata truda mea de dupa amiaza s-a dus pe apa sambetei. Ce probleme avem noi, dar ce probleme au ei.

P.S. Aduc sau nu banii fericirea?

Sigur pe net

Anul trecut am participat la un training organizat de Salvati Copiii, in care a trebuit sa realizam la finalul zilei un filmulet legat de siguranta pe internet.
Pe mine ma amuza de fiecare data cand il vad. Eram racita cobza, infrigurata si pe picior de ragusire, insa ideile noastre puse cap la cap au dat un rezultat grozav.

Va invit sa clicati pe acest link si va doresc vizionare placuta.

P.S. Ignorati zambetele cameramanului, aveam o versiune mai calitativa, dar acasa 2. Opinii?

Urari.. sa da sau sa nu?

Craciunul trecut l-am petrecut la o familie italiana pe care nu o mai vazusem pana atunci, deci nu aveam o relatie deosebita in acel moment. Am ajuns acolo printr-o prietena, fiica cea mare a familiei, care locuia impreuna cu mine in apartament. Nu a fost nimic special, mi s-a parut doar un pranz in familie cu mancare obisnuita si nimic traditional. Acum, poate nu cunosc prea bine cultura italiana, insa sigur mi-as fi dat seama daca era ceva specific. Intr-adevar, aveau brad si scena nasterii domnului( asta chiar e tipic la ei), dar ce Craciun ar fi fost si fara acestea?
Am fost surprinsa de toti membrii familiei- de la mama si tatal ei pana la bunici si matusi prin gesturile dragute pe care le-au facut pentru ca eu sa nu simt distanta de casa si cei dragi. Insa, am observat stradania, ma asteptam sa nu fie naturali 100% si sa isi dea tot interesul pentru a ma simti parte din familie. Toate bune si frumoase pana cand am deschis o felicitare insotita de niste prajiturele delicioase, pe care scria aproximativ: ” Ceva dulce pentru a suplini dorul de casa si cei dragi”. Noroc ca a sunat telefonul si am fugit sa raspund pentru ca stiam cine e, ca altfel nu cred ca mai terminam de plans pana seara. Doamna a vrut sa isi arate afectiunea si a reusit, insa mai bine renunta la felicitare. Sintagma ‘alaturi de cei dragi’ m-a facut sa realizez ca este Craciunul si ca eu lipsesc de acasa in aceasta zi importanta pentru prima data. M-a facut sa realizez cat sunt de norocoasa, totusi, ca nu il petrec singura in palat( apartament) pe internet, savurand un iaurt, eventual paste, si il petrec alaturi de o familie numeroasa si deosebita- tot cu paste.
Asa ca, de atunci ma gandesc de doua ori inainte sa fac urari, pentru a nu rani. Orice cuvant raneste daca nu este pus la locul potrivit. Mi-am promis ca nu voi mai folosi ‘alaturi de cei dragi’ pentru ca nu stii niciodata unde se afla celalalt. Cred ca nu am dat niciodata un mesaj doar de dragul de a-l da, insa am primit de la oameni cu care n-am mai vorbit de ani si nu stiau ca sunt plecata, urandu-mi acelasi lucru “Sarbatori fericite alaturi de cei dragi”. La fel si cu ‘fericitul’…poate pentru unii nu e.

Asa ca eu va urez sa fiti sanatosi si toatele cele bune!

Recunostinta fata de italieni mi-am aratat-o pregatind o prajitura dupa reteta lor. Fiind prima data, n-am dibacia construirii romburilor din aluat. Dar e delicioasa. V-as fi invitat la o portie, insa cu prima ocazie rezolvam.

P.S. Va imbratisez cu drag.

Sa faci cozonaci doare

Pentru a doua oara neconsecutiv, astazi am framantat cozonacii, insa de data aceasta i-am facut de la A la Z, intrucat bunica e putin bolnavioara fizic.
Dupa parerea mea, au iesit buni, desi putea fi mai mult zahar. Nu voi dezvalui reteta, dar va asigur ca sunt pufosi si extraordinar de deliciosi. Imi dau nota 9, cu indulgenta.

P.S. Spor in bucatarie!

Evolutii in 12 luni

Studiile si cercetarile pe propria persoana au demonstrat ca subiectul si-a schimbat de la o extrema la alta o infinitate de obiceiuri, valori si comportamente care inainte erau eliminate din start. Se precizeaza ca inca se lucreaza la studiu, subrezultatele fiind urmatoarele:

– dupa 21 ani in care nici nu vroiam sa aud cuvantul ‘zacusca’, acum imi cumpar singura
-nu-mi mai este frica de intuneric
-nu-mi mai este teama de singuratatea din casa, in schimb ramane valabila frica de porumbei
-a disparut raul de masina
-beau cafea (expresso, protejam dintisorii)
-am o agenda in care imi notez chestii
-mananc paine, chiar daca e cumparata cu o zi in urma( inainte mancam cu maxim doua ore dupa ce o cumparam, asigurandu-ma ca e coapta in ziua respectiva)
-beau ceai( asta e evolutie de acum patru ani)
-pronunt destul de des ‘Te iubesc’ ( inainte ziceam ca iti arat daca e, nu trebuie sa iti spun, insa acum cred ca e important si sa auzi)
-ma machiez( mai des decat atunci cand e ceva special)
-ascult muzica la care ma strambam in urma cu ceva timp
-port sacouri
-pun in aplicare ‘proiecte’ de acum 6 ani
-a disparut ‘de maine’
-nu mai dorm dupa amiaza 🙁 (zilnic)
-sunt mai ambitioasa ca niciodata si se vede

Lista poate continua, insa ma opresc aici.

P.S. Cine s-a mai schimbat in bine in ultimul timp?