Ieri am facut o plimbare in parc, aveam nevoie de timp cu mine. M-a impresionat frumusetea lui, parca niciodata nu a fost asa.
Prin anumite zone era suprapopulat, iar in altele era gol. Intr-adevar, nici eu nu agream partea laterala inainte, insa acum o consider cea mai frumoasa.
La sfarsitul plimbarii, m-am gandit sa intru in mitropolie pentru cateva momente in ideea gasirii unuei farame de liniste. Am gasit, insa a tinut pana la iesirea din biserica, cand am intins o bancnota omului(strazii, cred eu) de la lumanari. Cand a vazut-o, fata i s-a luminat, si cu ochii umeziti mi-a multumit foarte mult, atingandu-ma pe umar. In clipa aceea, toata truda mea de dupa amiaza s-a dus pe apa sambetei. Ce probleme avem noi, dar ce probleme au ei.
P.S. Aduc sau nu banii fericirea?
