A da sau a nu da

Acum ceva timp mi-am promis ca nu voi mai da bani pe strada cersetorilor. M-am tinut bine cel putin un an, insa astazi am incalcat intelegerea cu mine. Eram in statia de autobuz si un om in varsta cerea bani pana si la copiii de 5 ani care erau cu parintii(!!). L-am ignorat pana mi-am adus aminte ca am o sana in geanta, cumparata acum vreo 2 zile, inca nedesfacuta. Parca nu imi era asa pofta nici acum nici in zilele urmatoare sa o mananac. O cumparasem cu niste covrigi, dar nu am avut timp sa ii impreunez in stomacul meu. Fix cand busul oprise in statie, m-am hotarat sa i-o dau acestui om ‘neajutorat’. Mi-a raspuns pe un ton plictisit (cand cerea bani, avea vlaga in el) ‘mda, mersi…’. Sincer, mi-a parut rau ca i-am dat-o, probabil o va arunca la primul cos de gunoi desi era sigilata. Acum, ce a fost a fost, a trecut, insa data viitoare imi voi oferi serviciile, cunostintele, ceea ce nu mai folosesc exclusiv organizatiilor la care voluntariez. Macar acolo stiu sigur ca oamenii saraci chiar sunt saraci si au nevoie de ajutor.
Plus ca ceea ce imi vad ochii in autobuze ma fac sa ma intreb daca mai are rost sa lupt si sa ma agit atat pentru oameni, in general. Insa, e prea tarziu, deja pot numi spiritul de observatie si analizare ‘defect profesional’.
Multi dintre voi spun ca prefera sa dea mancare, decat bani. Mancarea poate o pun la gunoi sau poate au nevoie de bani pentru ca sigur au si ei facturi. Deci, ce facem in cazul asta?

foto
P.S. Daca ati sti ca un cersetor castiga pana la 5000lei lunar, i-ati mai oferi bani?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Menu