Cand eram mica, mamaia avea pui in gradina, in principiu de gaina, dar mai avea si de rate cateodata, la insistentele mele.
Tin minte ca ii tineam, si ii mangaiam, ii scoteam din cutie, ii puneam pe pat, ii luam in palma, insa uneori incercau sa ma ciugule si ma speriau atat de tare, incat ma trageam de parca mi-ar fi mancat manuta pana la cot. Si saracutii picau de la inaltime, dar nu aveau nimic.
Cand am mai crescut, am fost intr-o zi de weekend, dimineata, cu tatal meu in piata de la 1 Mai. Era aglomerat si ma uitam de jur imprejur, poate vroiam si eu ceva. Deodata zaresc intr-o cutie cativa pui atat de pufosi, galbeni si simpatici, incat am vrut si eu. Tata m-a intrebat ce sa facem cu ei si i-am zis ca ii ducem la mamaia. Nu mi-a luat atunci, dar mi-a facut o surpriza ulterior. Toata ziua ii tineam in brate, parca erau jucariile mele. De fapt, erau prietenii de joaca.
Trecand zilele, au crescut si ei, nu mai eram asa entuziasmata, devenisera rate si le tineau un curtea de pasari. Intr-o zi ma trezesc si lipseste una. Suparata foc, dar foc, ma duc val vartej la mamaia (strabunica) si imi zice: “A, mamaie, pai sa vezi ca de dimineata cand m-am dus eu la ele, avea gatul prins in gard si nu aveam ce sa-i facem, decat sa se chinuie asa, l-am chemat pe Victor s-o taie”. Atat. Atat a fost…nu mai stiu ce s-a intamplat dupa dar sigur am fost suparata, eventual am plans. Dupa cativa ani mi-a spus matusa ca a fost taiata direct, fara sa isi fi prins gatul in niciun gard. Va dati seama ce distrusa a fost increderea mea de copil inocent.
Acum, la maturitate, puiul a devenit un alint.
foto
P.S. Cati puiuti are closca?
