Tehnici de abordare II

A venit momentul sa ma tin de promisiune. Fac asta ca o paralela intre noi si cei de peste granite. Desigur, puteam face comparatia si pe judete, insa poate va urma.
Cea mai eficienta metoda de abordare ramane cea in care esti direct si nu incerci sa impresionezi. Cineva spunea ca drumul spre simpatia unui om e presarat cu complimente. Cum functioneaza? Mai simplu decat metodele din partea I. In strainatate se procedeaza in felul urmator: in principiu, ea trebuie sa fie asezata, e mult mai usor. Urmatorul pas e gasirea unei replici banale, in functie de context, adica vreme, valizele de langa ea, locatia, etc. Chiar daca celelalte zeci de banci sau locuri unde te-ai putea aseza sunt libere, tu te gandesti ca singurul neocupat e fix langa ea. Si incepi: ce calma e marea astazi…ce vant puternic genereaza curentii…ce placut e azi afara…Te uiti in jur, cu tine vorbeste. Indrugi un ‘da…’ anemic si te citeste imediat daca esti de-a lor sau nu. Asta e startul, incepe poezia: de unde esti, cat stai, cand ai venit, cand pleci, ti-a placut, te mai intorci vreodata? Raspunsurile atrag dupa sine un compliment: ce bine stii limba…Pana la urma toti putem spune o strofa la perfectie.
La ei nu prea conteaza varsta, poate sa aibe si 50 ani si tu 20, nu exista prejudecati pe tema asta. In general nici pe faptul ca esti din Romania, doar in club…sunt unii care zic ‘aha’ foarte speriati, fac stanga imprejur si pleaca in continuare, in cercetare.
Cea mai interesanta parte e ca desi ii respingi (frumos, nu e cazul de ignoarare totala), se ofera sa te ajute daca ai nevoie de ceva in viitor. In principiu refuzi, dar exista si cazuri in care abordatorii sunt oameni de calitate, sinceri si prietenosi.

P.S. Unele prietenii nu ruginesc niciodata.

Comentez asa:

Leave a Reply