Month: September 2012

Despre oameni si melci

In sfarsit un film romanesc cu final normal. Cum normal? Simplu, altele (Loverboy, Marti, dupa Craciun, Buna! Ce faci?) pur si simplu se termina ca fiind parte din cu totul alt film. Te lasa sa iti imaginezi tu ce vrei. Si e aiurea, uneori nu stii care din scene s-o alegi drept potrivita pentru toata actiunea anterioara. Bineinteles ca nu lipsesc scenele de sex, insa filmul mi se pare excelent. Cea mai deosebita parte sunt scenele filmate in Targoviste. Sunt foarte incantata ca au ales oraselul meu natal pentru cateva scene, chiar daca sunt prezentate ca facand parte din orasul Campulung, oras mai mic si sigur mai putin frumos ca al meu. Personajul masculin principal, George Petrescu, mi se pare omul potrivit: ambitios, cu intiativa, empatic, grijuliu, saritor, care gaseste solutie la o problema pentru care ceilalti nu vad decat esec. Ce-i drept, nu s-a intamplat intocmai cum a vrut el, insa a existat o alternativa la existenta lui. Cum spune cineva “Toate se intampla cu un motiv”. Puteti vedea traillerul aici, insa, dupa parerea mea, stricati farmecul filmului. Cu siguranta va va lasa o impresie draguta despre Romania noastra. Victor a povestit si el cum i s-a parut, iar eu sunt de acord total cu ce a scris. P.S. Saptamana aceasta la City Plex e oferta la filmul “Despre oameni si melci”. Si ultima de difuzare a acestui film.

Un mic plus in bucatarie

De ceva timp incurajez noul in viata omului, sugerand diverse activitati prietenilor: inot, echitatie, desen, pictura, redecorare, etc, insa uitasem de mine, ca si eu pot face asta. Asa ca am inceput cu propriul meu exemplu. Acum cateva zile mama spunea ca i-ar place ceva deosebit pe perete. Se gandea la un sticker si i-am sugerat sa pictez eu ceva. Neavand prea mare incredere in puterea mea de a alege vopseaua corecta, n-am prea insistat, insa universul a facut sa-mi schimb lookul intr-un salon unde erau aranjate cateva culori intr-o forma abstracta, pe un perete. Am intrebat coafeza ce culori a folosit, iar raspunsul ei mi-a dat curaj. Mama a asistat la discutie, tocmai bine, si ea a prins curaj- intr-un fel. Si iata-ma astazi apucandu-ma de desenat pe pereti. Am ales un model destul de usor, folosind motivele de la facepainting, de acum un an, de cand prestam servicii in domeniu. In principiu, ar fi trebuit sa incep cu un contur discret realizat cu ajutorul unei crete, dar cum vremea a fost urata si papetaria departe (vizavi), mi-am pus mintea la contributie si am gasit drept solutie o guma portocalie si mica, de-o seama cu mine. Cele doua culori le-am ales destul de dificil, insa mi se par cele mai potrivite: un rosu-coral (nu prea ma pricep la nuante) si negru. Modelul l-am gasit, bineinteles, pe internet, insa l-am adaptat conform imaginatiei mele. Personal, desigur, imi place foarte mult, insa si ceilalti membri ai familiei au apreciat, plus inca o vecina care deja m-a invitat sa ii pictez si ei ceva. Voi ce parere aveti? Pare tremurat, insa in realitate nu se observa, este o “tehnica”- mai subtire, mai gros.

P.S. Maine voi realiza a doua pictura 🙂

Mandrie

Cine a fost in Brasov si nu a fost pe Tampa – muntele principal din mijlocul orasulului, data viitoare s-o faca. Este un loc minunat de relaxare, dar si de o plimbare, cu posibilitatea de a alege traseul, marcat sau nu. N-am pus la socoteala drumul cu telecabina pentru ca practic nu are farmec. Daca nu va grabiti, va puteti opri din 5 in 5 minute, cum am facut eu azi- pe drumul cu multe scari. Eventual puteti profita de un telefon primit, pentru a zabovi mai mult. Peisajele merita toata admiratia. Sunt absolut superbe, din oricare unghi ar fi privite: unghiul central, unghiul Racadau sau unghiul din stanga, cum te afli pe creasta. Bancutele amenajate pentru odihnirea oaselor puturoase sunt ideale pe post de pat: dedesubt pamant infrunzit, deasupra raze de soare printre ramuri de copaci pe cale de a se dezgoli, stanga oras deosebit, dreapta alta bancuta si o panza de paianjen.
Odata ajunsi pe creasta, vedem asta:

cartierul Racadau.
Mai urcam putin si vedem orasul de pe terasa, de acolo de unde scrie mare BRASOV:

Si ne-am oprit la o floricica din aceea sanatoasa, cu muuulte euri

dupa care ne-am intins pe frunzele ruginite si zgomotoase, pret de aproape 30 min, timp in care n-am atins obiectivul “citit”, asa ca amigo s-a gandit sa-mi plateasca nerespectarea de program cu o coborare off-road. Direct pe langa stanci, prin padure, pe traseu abrupt, nemarcat- a propos. A fost interesant cum de imi era atat de teama, incat nu va povestesc ca toti turistii stiu cum il cheama pe amigo, atat de tare cred ca tipam sa mearga mai incet (desi paseam cu viteza unei pisici ranite) pe pamantul care aluneca de sub picioarele mele, insa am ajuns cu curaj la destinatia finala-pranz-, fara a ameninta o clipa ca eu ma intorc sau ca nu mai merg un pas. Deci intotdeauna curajul invinge teama :)). Avantajul drumului intors a fost ca am ajuns mai repede si ca a fost mai solicitant, condimentat cu andrenalina si promisiuni, vorbe de tot felul, dar si amuzament.
Ca patriot, mi s-a parut deosebit faptul ca, pe creasta (vezi prima poza), ne-am oprit pe o alta bancuta, ca trecusera deja mai mult de 5 minute de la ultima oprire, pentru a “admira peisajul” si a imi ne tragem sufletul cateva secunde. Deodata, au aparut 3 turisti, vorbitori de limba engleza cu puternic accent latin, care s-au oprit din povestit doar pentru ca erau absorbiti de imaginea Vaii Cetatii. In clipa aceea am fost mandra de Romania, pentru minunatiile pe care ni le ofera.

P.S. Inca mai am frunze in par.

Nu era

Daca ar fi sa gasesc un titlu pentru ziua de astazi, l-as denumi “Surprize, surprize”. Initial am “descoperit” o biserica in Piata Sfatului. Doar stand pe o bancuta si privindu-mi interlocutorul. Vestea e ca se afla acolo de multi ani, foarte multi, n-a fost construita in luna iulie, asa cum credeam eu- pentru ca niciodata n-am stiut ca e acolo. Si nu sunt putine datile in care am pasit pe asfaltul acela sau in care m-am asezat pe acele bancute, ori cand am privit cladirile din acea zona. Urmatoarea supriza a constat in multitudinea de magazine si supermagazine care au luat fiinta in ultima luna. Nici macar nu erau in pas pregatitor cand am plecat, iar acum sunt deja deschise. Una din reclame suna asa: “De acum Brasovul va fi mai frumos”. Nu e ceea ce va imaginati, e reclama la produse cosmetice care spun ei, ne fac mai frumosi. Nu-i asa ca va vine sa radeti? Practic, eram si inainte si cu siguranta am fi preferat ca Brasovul sa fie mai frumos din alt punct de vedere, sau mai multe, incepand cu bunul simt.
In fine, cea mai deosebita surpriza a fost ca s-a investit. Ca au fost accesate fonduri pentru infrumusetarea la propriu a Brasovului. Parcul din cartierul Noua este splendid. Poti sta intins sub soare, pe iarba, te poti plimba pe lac cu lebada, poti juca ping-pong, poti pregati barbeque intr-un loc special amenajat, poti sta linistit la umbra sub acoperisuri de lemn, poti admira natura, poti face orice doresti, atat timp cat este in conformitate cu respectarea naturii. De apreciat este faptul ca stalpii iluminatorii functioneaza pe baza de panou solar.De asemenea, s-a investit si pe aleea de sub Tampa. Imbunatatirile acestea le stiam, insa cumva imi pare rau…au infiintat un parc pentru copii si unul fitness langa copacul de care ma sprijineam cand imi scriam proiectele pentru la facultate. Era pefect cand cei de la fanfara exersau. Se imbinau de minune cu ciripitul pasarelor. Si cu apa de izvor din vecinatate.

P.S. Noapte buna, Brasov.