Month: October 2012

La rand

Curand expira abonamentul, asa ca a trebuit sa merg sa imi fac altul, deci sa astept in spatele unor studenti care au aceleasi nevoi ca si mine.
Mi se pare foarte incomod sa stai la rand oriunde, oamenii sunt disperati si nu isi mai pot controla comportamentul. Asteptam cuminte cu un pas in spatele celor din fata mea, insa eu nu eram tratata la fel, fetele din spatele meu atingandu-ma deranjat de des si nepoliticos. Ca si cum daca nu isi sprijineau papornita de geaca mea nu le mai dadea nimeni abonament. Sa nu mai vorbim despre faptul ca imi strangeam lucrurile sa le pun in geanta si au venit in fata mea sa isi rezolve treaba.
Acelasi lucru se intampla peste tot: si la banca si la supermarket si la secretariat… Oare daca am avea rabdare si am pastra o distanta decenta fata de cel din fata noastra nu am da dovada de un grad mai inalt de civilizatie? Sau nu este in sfera obiectivelor sa fim mai simtiti?

Voi cum reactionati cand sunteti la coada si cineva va atinge in mod repetat? Lasati de la voi sau va exprimati nemultumirea?

foto

P.S. Nu intelegem deloc subtilitatile..

Saptamana arhanghelilor

Asa se numeste un eveniment ce se desfasoara saptamana aceasta la Brasov. Impreuna cu o prietena am fost ieri, prima data pentru mine, desi stiam de el de ceva ani. La intrare se ofereau calendare si cartonase cu ceva ce se spune ca ti se potriveste.
Eu am ales un cartonas despre CURAJ. Impartasesc mesajul cu voi, poate vi se potriveste si voua, acum sau alta data:

Arhanghelul Ariel
Fii curajos si ridica-te pentru credintele tale. In acest caz ai nevoie sa actionezi pentru convingerile tale, chiar daca ceilalti le dezaproba. Te voi proteja si ghida pentru ca tu sa devii un luptator al luminii. Atunci cand te ridici pentru credintele tale, esti un model pentru ceilalti. Acesta este un exemplu de ghidare spirituala prin exemplul persona.

Ariel reflecta actiunile pline de curaj sau eroism

Textul e potrivit si pentru mine, insa nu la un nivel atat de inalt. La sfarsitul fiecarei seri se da liber la imbratisari, intre cunoscuti, necunoscuti, ingeri, barbati si femei.

P.S. Sunt norocoasa ca am zilnic cui oferi o imbratisare puternica si plina de afectiune.

De la tabu la normal

Pentru cati dintre noi cuvantul “sex” ne facea sa rosim doar auzindu-l, in urma cu cativa ani? Pentru cati dintre noi cuvantul “sex” ne atragea atentia, cu oricat discretie era spus, in urma cu cativa ani?
Ei bine, in zilele acestea “stim noi care cuvant” nu mai starneste rusine, roseata in obraji sau emotii in rostire. Este ceva absolut normal, auzim peste tot vorbindu-se, vedem peste tot practicandu-se, cumva ni se induce la nivel inconstiet ca am avea si noi nevoie. Exact ca acele produse care zac pe rafturile din baie si bucatarie fara sa le folosim, pentru ca sunt promovate peste tot si avem falsa impresie ca ne trebuie.
Sunt suprinsa, desi nu ar trebui, ca scene sexuale sunt amintite chiar si la teatru, ca de televizor nu mai vorbim demult.
Aseara am fost la teatru, la o piesa jucata cu spectatorii pe scena. A fost minunata senzatia de a fi aproape de actori, insa era deranjant sa vezi atat de aproape miscari cu tente sexuale. Puteti spune ca sunt inchisa la minte, insa mi se pare ca o piesa de teatru ar trebui sa aiba alte valori si standarde in ceea ce priveste scenariile. Ok, la stand up chiar inteleg. Unele glume mi se par extrem de amuzante, chiar daca au conotatii sexuale, insa cultura pentru mine ridica alte pretentii. Exista sexologia, cine vrea o studiaza, mi se pare inadmisibil sa ne fie bagata pe gat, pentru ca de aici pornesc o gramada de probleme: violuri, proasta crestere, maniere nule, etc.
Vara aceasta am lucrat cu cativa adolescenti cu oportunitati reduse (sa spunem asa) impreuna cu care am discutat cateva elemente de educatie sexuala. Socul a fost imens la depistarea modelelor pe care le au in ceea ce priveste problematica aceasta. Isi doresc copii de mici, familia nu are importanta, iar pe copiii lor isi doresc sa ii invete de prunci “de-ale vietii”. Sexuale, bineinteles.
Alina Plugaru, o stiti, demareaza un proiect pentru introducerea obligatorie a orelor de educatie sexuala in scoli. Facute cum trebuie si de cine trebuie, mi se pare o idee foarte buna, cu ocazia aceasta poate se incheaga si ceva valori si modele familiale si ale relatiei de cuplu printre tinerii nostri liceeni. Urmariti pe strada cum se poarta adolescentii…sar exagerat peste anumite etape ale vietii. Nu stiu de rusine, de respectul fata de ceilalti, incearca sa fie ca niste oameni mari…care oricum vor ajunge candva si isi vor dori sa fie iar tineri. Revenind la sex, am vazut ca se bucura si de diminutive, ca urmare a faptului ca nu mai este demult un subiect tabu. Probabil ati auzit de “sexut” sau “sexulet”. Se vinde peste tot, la tv, in reviste, in videoclipuri, in cluburi, la radio, in bus, unde vreti voi. E mai popular ca cei 7 ani de acasa. Pacat, un motiv in plus de haos. Mai ales cand ar fi trebuit sa fie ceva intimp, dar ramane la alegerea fiecaruia.

Macar sa ne informam daca tot facem treaba asta.

Nu-i asa ca pe “vremea noastra” asa era? Si acum in unele familii se schimba canalul sau se da inainte la astfel de scene…

P.S. Lucrurile gratis nu sunt gratis, de fapt.

Vacanta de dupa prima zi de scoala

Chiar daca am mai trecut 3 ani prin 1 octombrie si nu apriximativ 15 septembrie, tot mi se pare ciudat. Azi a fost prima data cand am fost la deschidere la facultate. Nu cred ca o sa-mi aduc aminte de ziua asta peste cativa ani, insa, imi aduc aminte de prima mea zi de scoala. Ne asezase doamna invatatoare in semicerc, pe mocheta. Stateam langa prietena mea, Catalina, ori mai erau ceva copii intre noi, nu mai retin, dar eram destul de aproape una de alta. De emotii, a inceput sa traga un fir dus de la fusta ei de un albastru puternic. Vazand doamna invatatatoare cum isi desirase imbracamintea, a taxat-o imediat, mititica incepand sa traga de fir si mai tare. Asta e singura amintire din acea zi. E vie de 15 ani. Ce a trecut timpul! si ce bine ca a trecut si cu folos. De azi incep un nou ciclu, de la care sincer n-am prea multe pretenii. O sa iau baza si am sa amplific cu puterile personale de folosire a materialului informativ disponibil. Imi pare foarte bine ca am pastrat legatura cu majoritatea colegilor, sunt niste oameni deosebiti. Ceea ce e interesant e ca am dezvoltat relatii puternice de prietenie mai ales cu cei cu care nu vorbeam deloc in acele vremuri. Aici e o poza din clasa I, dupa serbare:

Iar aici din anul III, la terminarea ciclului licenta. Desigur, alti colegi…sau colege. Si nu sunt toate.

P.S. Timp, incotro mergi?