Amintiri matinale

2007. Eu, Den, Ionut si altii din gasca “voluntariatului” eram la Vanatorul intr-o tabara pe tema antidrogului. Zi grea, ursul prin preajma, ne retragem toti intr-o camera, pentru povesti. Fiind antisociala si extrem de obosita, m-am intins, cu toate ca lumina era aprinsa si ceilalti colegi radeau si vorbeau pe un ton normal. Dar asta nu m-a impiedicat sa adorm de cum am atins perna cu capul. In mijlocul noptii, m-am intors pe partea cealalta- amintindu-mi unde sunt si am deschis putin ochii sa vad ce fac ceilalti. Nu prea prindeam ideea..era intuneric – m-am gandit ca vorbesc cu lumina stinsa, pentru ca imediat ce m-am intors cu spatele la Den, ea s-a intors catre mine si a inceput sa-mi povesteasca ceva, daca nu ma insel era o dezbatere. Ca o prietena buna ce sunt, am revenit cu fata la ea, pentru a o asculta, chiar daca asta insemna sa pierd din putinele ore de somn pe care le mai aveam de dormit. Aproband-o, m-am trezit dintr-o data ca nu mai inteleg o iota din ce-mi spunea. Auzeam doar “behstagtyrprfga”. Zic, de la somn nici n-o mai inteleg pe fata asta care are ceva pe suflet de impartasit cu mine, acum ca toti dorm. O rog respectuos sa repete ultima fraza, si ghiciti ce face ea. Se intoarce pe partea cealalta si tace. Zic no, poate a vazut ca sunt somnoroasa si s-o fi gandit ca nu inteleg nimic, oricum, din ce-mi zice si o lasa pe urmatoarea zi. Stand si analizand, mi-am dat seama ca de fapt vorbea in somn. Scumpa de ea, socializa pana si cand dormea.

P.S. Si amintirile sunt bune la ceva, te fac sa zambesti in zori de zi.

Comentez asa:

Leave a Reply