Apel de urgenta

Ati observat ca atunci cand sunteti indragostit, imediat sesizati absolut tot ce tine de respectivul norocos: nume, nume de familie, marca masinii lui/ei, culoarea masinii lui/ei, etc, oriunde va aflati?
La fel ca atunci cand te asezi in pat si exact in aceeasi fractiune de secunda suna la usa sau vi s-a facut sete si trebuie sa va ridicati dupa paharul de apa.
Exact asa mi s-a intamplat, pentru a doua oara, cu sunatul la 112, apel unic de urgenta. Mergeam spre un loc de povestit, impreuna cu MD, cand auzim un tipat “fetele, fetele”. Desigur, in acel parc, unde se petrece actiunea, mai erau si alte fete, dar ghiciti ce: toate si toti se uitau si mergeau mai departe. Vocea era a unui om “cazut”.La un moment dat, un tanar ii spune prietenei ingrijorate: “Lasa-l, ca nu poate sa mearga”, desi pe jos era gheata, poate se lovise. Fiind bezna si noi la ceva departare, nu prea vedeam bine cine era acolo si eram cam fricoase sa ne apropiem, victima parea si chiar era in stare de ebrietate.
Stam noi, dezbatem- sa mergem, sa nu mergem, sa chemam ambulanta, sa nu. Absolut toti oamenii treceau pe langa bietul “actor principal” din parcul Mitropoliei, total nepasatori. Nici unul nu s-ar fi oprit sa-l intrebe cum se simte, ce s-a intamplat.
3-4 minute trecute. Zic: “Gata, sunt la ambulanta”. Deni zice ca nu, insa mai astept putin, timp in care altii trec ca pe langa un om invibizil. Ma supar pe aceasta indiferenta si sun. Ring, ring, nu raspundea nimeni. Cand sa inchid, raspunde o doamna indispusa, desigur. Ii explic situatia, ca e intins, ca nu se ridica, ca mi-e teama sa ma aproprii, ii zic unde suntem si zice sa ma duc sa-l intreb daca vrea sa vina o ambulanta. In timpul conversatiei vin rapid doi tipi tineri si il iau de brate, ducandu-l la o masina. Cand treceau pe langa noi, i-am intrebat daca vor sa chem ambulanta, ca tocmai vorbeam cu dispecera la telefon. Ei nu, nu, tipul in stare totala de ebrietate ranjea la noi si ne intinsese mana in semn de prietenie, opunand rezistenta fata de amicii lui. Desigur ca n-am impartasit gestul cu el, eram ocupata sa stau focusata la certurile doamnei din telefon care, ma avea in baza de date, in urma unei situatii similare “Domnisoara E., nu se suna asa, sa punem ambulantele pe drum”. -“Dar era pe jos, nimeni nu-l ajuta, bla bla”. “Bine, bla bla, la revedere”. Si tranteste telefonul.

P.S. Ce facem in cazul asta, mai sunam, sau nu la ambulanta? Ca victimele se ridica tocmai cand raspunde dispecerul…

Comentez asa:

5 Comment

  1. Anonymous says: Reply

    This is our beautiful country,Romania!Unexpected.

  2. MD says: Reply

    Din legile lui Murphy combinate cu un dispecer “dragut”… nu stiu ce sa mai zic dupa intamplarea de aseara…

  3. Roxana says: Reply

    Asa a fost sa fie, eram menite sa fim acolo.. tu ai spus sa ocolim :))) :*

  4. Anonimx5 :)) says: Reply

    Mie imi place ce ai facut bv tie respect, tot asa in continuare, ti pup

  5. Roxana says: Reply

    Ei, nu e meritul meu, eram acolo, cat de rau sa fii sa nu iti pese atat de mult incat sa faci ceva? 🙂 ceilalti erau doar curiosi :))

Leave a Reply