Linie orizontala de sfarsit de an

S-a sfarsit cu sfarsitul lumii de anul acesta. Intrebare: Ati fi avut ultima zi din viata fericita?
Dupa episodul Italia, mie mi s-au decalat anii. Am avut o data: un an din octombrie pana in octombrie si un alt an inceput din februarie pana in februarie, insa am sa incerc sa-mi amintesc lucrurile importante din anul calendaristic.
In ianuarie, am vizitat o parte din Italia de nord si mi-am sustinut examenele in italiana, ceea ce consider a fi un succes, mai ales ca notele au fost bunicele pentru nivelul 0 de vorbit, scris cu care am plecat de acasa.

Luna februarie a continuat cu examene si cu prestatia radio, dar si cu pregatirile pentru vizita la Padova. De asemena, am cunoscut oameni interesanti, dar de care a trebuit sa ma despart, insa internetul face minuni cateodata.

Martie: Venezia, Padova, oameni noi, prietenii cimentate, masti, gondole. Milano: rude, faimoasa catedrala din Milano, un oras in care as putea locui. La jumatatea lunii, intors acasa. Nu mi s-a parut mare trecerea, mai ales ca stiam cate am de facut, de tipul licenta si cel mai important, sa gasesc o chirie. Destul de greu mi s-a parut pasul acesta, de aceea trec pe lista de succese, desi aveam ceva “experienta” din Italia. Situatia era cu atat mai ingreunata cu cat gandul meu era departe, la licenta la care voiam sa renunt, insa am zis ca merg pana unde pot, poate reusesc.
Aprilie: petrecerea de inaugurare a casei, bobarnace in cautarea temei pentru licenta, din nou, prietenii cimentate- cine s-ar fi gandit ca o licenta leaga oameni-, ziua mea, cu ocazia careia am pregatit adevaratele paste Carbonara. Cine a ratat, o sa mai fie ziua mea si la anul.

Mai: Aproape toata luna am scris la licenta non-stop, cu 4 h de somn pe noapte si 10 minute de somn intermediar ziua, cand eram trezita in cel mai delicat mod posibil.
Dupa ce m-am mutat, a durat ceva pana am instalat internet, asa ca ma apucasem de citit, iar obiceiul a ramas, din fericire. Aveam o perioada in care faceam asta, in loc sa scriu la licenta. Dar mi-a prins bine, foarte bine chiar.
Iunie, Iulie: sustinerea licentei, invatat pentru examen, pentru examenul de master. Tin minte ca in ziua cand trebuia sustinut proiectul de licenta, foarte sigura pe mine, n-am pregatit niciun speech. Inainte cu 2 minute sa plec, zic sa compun rapid ce am de comunicat profesorilor (era de 7 minute speechul normal), si surpriza: ma balbaiam si nu-mi ieseau cuvintele (consecinta a faptului ca vorbeam foarte putin cu oameni, fata in fata, si aproape imi pierdusem abilitatea aceasta). Dar am avut timp pe hol sa repet, mi-am pacalit mintea, cum fac in ultimul timp, si am razbit. Si la master a fost destul de bine, desi acelasi proiect a fost apreciat la o valoare mai scazuta decat la licenta. Nedrept.
August, m-am intors acasa pentru perioada verii, timp in care am voluntariat in doua locuri si unde am avut cea mai grozava experienta. Cu ocazia aceasta am gasit si tema de dizertatie, sper sa merite pana la final ca n-am avut parte de placerile verii.

Septembrie: Am fost turist in Romania, impreuna cu o prietena italianca, venita in vizita pentru doar 5 zile, dar asta nu inseamna ca n-am profitat la maxim. Am facut tot ce era de facut. Cel mai mult i-au placut acoperisurile. I se pareau minunate. Cum spuneam, experienta Erasmus m-a invatat sa plantez prietenii. In restul lunii n-am mai facut nimic deosebit, nu-mi mai amintesc absolut nicio activitate.
Octombire: Inceputul primului an de master, scoala, iesit, din nou, nimic deosebit.

Noiembrie, luna mea preferata anul acesta: Luna cu puiul de urs. Luna in care toata atentia mea a fost canalizata catre micut. Luna in care eram mamica sau “ca o mama” (citez o fetita de la gradinita) de la 9 la 17. Luna in care mi-am amintit toate cantecele copilariei. In care am fost si adult si copil, in acelasi timp, in care straluceam mai mult ca de obicei, a fost luna perfecta.
Luna lui noiembrie a fost si luna in care am inceput sa accept conceptul raw, cu un mic ajutor din partea unei prietene deosebite. Fac un suc delicios, verde si sanatos. Luna in care am vazut multe filme la cinema.

Decembrie: M-am revazut cu o persoana speciala acum cateva zile si am cam uitat ce s-a intamplat toata luna, in afara de faptul ca am revazut puiul de urs si ca am mesterit la cutiutele mele si la impachetat frumos, fara scotch in casa. Noroc ca avem imaginatie. Si ca pentru prima data, nu…a doua (prima a fost anul trecut cand am uitat sa pun laptele in zaharul ars si s-a pleostit cand am scos-o din cuptor) cand nu mi-a iesit o prajitura. Am vrut sa fac cu MD nuci umplute, dar n-am avut forme si au iesit cam…. de ne-dat si altora. Mai bine faceam clatite, sigur ies, la cata experienta avem.
Cam asa mi-a fost anul pana acum, in urmatoarele zile nu cred ca va fi ceva extraordinar pentru care sa fi meritat sa mai astept cateva zile pana sa scriu postul acesta.
P.S. Va urez sa aveti parte numai de bucurii!

Comentez asa:

2 Comment

  1. MD says: Reply

    Vai di nucile noastre… Las’, data viitoare nimerim prajiturile:D Asteapta si ai sa vezi! Te pup si te imbratisez draga prietena! Noapte buna!

  2. Roxana says: Reply

    Data viitoare… s-o lasam mai moale cu experiementele. Te imbratisez calduros.

Leave a Reply