Month: March 2013

Ce-mi mai doresc anul ăsta de ziua mea

Făcând o mică piruetă în camera de acasă2, putem observa două dulapuri și un pat cu de toate cele trebuincioase pentru a avea alternative anti-(eventuală) plictiseală, o plapumă pentru serile reci, o pernă moale, combinații de 80 luate câte 4 de posibilități de pleca elegantă de acasă, cosmetice de acum un an aproape pline, și multe altele pe care nici nu mai știu că le am pe aici, prin umila mea cămăruță.

Desigur, între titlul postului și primul paragraf nu este absolut nicio concordanță, și asta pentru ca anul ăsta am de toate și nu-mi lipsește nimic.

Drept urmare, vreau să vă propun, celor care n-ați uitat că se apropie ziua mea, ca în loc de tradiționalul ”cadou” să contribuiți cu alimente de bază pentru a meșteri niște prăjituri pentru 150 de copii săraci, din Satul celor 70 bordeie (pagina de Facebook-click). Ar fi necesare câteva pungi cu făină, cutii cu cacao, lapte praf, lapte de vacă, unt, și ce altceva mai credeți că e nevoie. De asemenea, puteți face chiar voi prăjitura, deoarece eu am un singur aragaz și un singur cuptor, iar alimentele se alterează dupa 2 zile maxim, n-aș vrea să fie ceva in neregulă.

Vizita la copii va fi în data de 21 aprilie, așadar, în dimineața acestei zile totul ar fi de preferat să fie gata.

Las deschisă o listă, îmi puteți comunica prin orice mijloc dacă vreți și cu ce anume contribuiți.

P.S. Desigur, la toată afacerea îmi iese cea mai super-parte. Urmele de gălbenuș cu zahăr de pe bețele mixerului. Asta dacă nu veniți gata cu prăjiturile de acasă.

Cum să fii fericit

După mine, nu-ți trebuie prea mult. Oricine a fost măcar o dată în viață fericit. Mulți dintre noi, dintr-un ”nimic”. Lucrurile sunt simple, noi le complicăm.

Probabil vi se întâmplă și vouă să fiți furiosi, încruntați, nepăsători vizavi de ceva ce altă dată vă bucura, stresați, abătuți, dar și în alte stări negative care vă obturează privitul părții pline a paharului.

Haideți să vă spun povestioara paharului cu apă, după care vă spun ce m-a făcut azi fericită. După, vă predau ștafeta.

Un psiholog ia un pahar de apă și intră în sala de curs, în liniște. Toți asteptau să fie întrebați dacă paharul este pe jumătate plin sau pe jumătate gol. La un moment dat, psihologul se oprește și își întreabă studenții: ”Cât de greu este acest pahar cu apă?”. Uimiți de întrebare, studenții au răspuns între 250 si 500 ml.

Psihologul răspunde: ”Cantitatea nu este importantă, important este cât îl ții ridicat: un minut- nicio problemă. O oră- un braț amorțit. O zi- un braț paralizat. În toate dintre aceste trei cazuri, cantitatea de apă nu se schimbă. Se schimbă timpul, și cu cât trece mai mult, cu atât devine mai apăsător.

Stresul și grijile vieții sunt precum paharul de apă: dacă te gândești mai puțin la ele, nu se întâmplă mai nimic. Dacă te gândești prea mult, inima începe să dea semne. Dacă stai și te gândești la ele tot timpul, îți paralizează mintea și nu mai poți face nimic.

Când ajungi seara acasă, abandonează în fața ușii grijile, nu le purta cu tine înăuntru. Lasă paharul jos!

Nu cred că mai e nevoie de niciun comentariu vizavi de scurta istorire.

Azi m-am bucurat de o porție de cartofi prăjiți, cu mujdei de usturoi. Uitasem ce gust au, și, deși a fost atât de simplu și comun, a fost cel mai delicios prânz din ultima săptămână. La fel de delicios a fost și sucul meu total verde din această dimineață, acompaniat de 30 minute de sport intens. Ăsta da un mod superb de a-ți începe ziua. M-am mai bucurat că am trecut un test important pentru mine.

P.S. Pe tine ce te-a făcut astăzi fericit?

Mă iert că am mâncat o ciocolată întreagă azi

Cineva a postat azi pe binecunoscutul site de socializare Facebook un documentar pe care vreau să-l împart cu voi. Este un documentar despre ceea ce numea Jung ”umbra” din noi. Adică acele întâmplări care sunt adânc ascunse în subconștient și care ne influențează practic gândirea, modul de acțiune și comportamentul față de semenii noștri.

 

La un moment dat se amintește de o poezie ce-mi pare deosebită, scrisă de Rumi. Vă scutesc de o căutare și o postez în continuare

Casa de Oaspeti

A fi om e o casa de oaspeti.
In fiecare dimineata un nou venit.

O bucurie, o intristare, o rautate,
un moment de constiinta vine
ca un vizitator neasteptat.

Intampina-i si primeste-i cu bucurie pe toti!
Chiar daca sunt o multime de amaraciuni,
ce-ti curata cu violenta casa
de toata mobila,
totusi, trateaza fiecare oaspete onorabil.
El te-ar putea elibera
pentru o noua incantare.

Gandul rau, rusinea, rautatea,
asteapta-i la usa razand,
si invita-i inauntru.

Fii recunoscator pentru oricine vine,
pentru ca fiecare a fost trimis
ca un ghid de dincolo.

~ de Jelaluddin Rumi ~

– traducere romana Cornea Lucian

P.S. Am momente când spun ”Ești prețios”. Ei bine, am găsit o adăugare.

”Ești prețios ca X kilograme de aur”. E un compliment frumos, nu?

 

Strategie de marketing la piață

Mă dusei azi la piață, ca tot omul de rând. ”Vreau și eu niște spanac, legăturile astea de pătrunjel, câteva mere și îmi aleg și câțiva morcovi, vă rog”, zic. ”Sunteți vegană?”, mă-ntrebă el.

Mă uit super surprinsă, că e o chestiune relativ nouă și uneori subestimăm oamenii din jurul nostru. Zic ”nu, mănânc și crud, dar nu am eliminat din alimentație ouăle, laptele… doar carnea…mănânc rar, ca să mai iau și eu o proteină”. Zice ”eu cred că cei care mănâncă doar sucuri d-astea și legume crude , cam exagerează (știa de la cineva care mereu cumpără de la el, cineva full vegan). Dacă nu vrei să te îmbolnavești de la chimicale, te duci la o fermă și îți iei de acolo o găină. Noi creștem și porci, și găini…uitați, dacă vreți pătrunjel proaspăt, ieri l-am scos din pământ.”

Așa ceva… să ai o discuție ”vegană” la piață nu mă așteptam. Încă puțin și făceam schimb de rețete. Domnul vânzător încuraja consumul de fructe și legume, dar nu așa, toată ziua, ca alții. Oare făcea asta pentru vânzare sau chiar credea ce spunea? Asta da strategie…să cunoști ultimele tendințe culinare și să-ți atragi clienții cu o simplă conversație. Data viitoare vor veni să te întrebe ce mai consumă alți vegani.

P.S. Să vă arat cel mai verde suc de-al meu de până acum. Aproape de culoarea bradului. Am pus spanac și frunze de ridichii, n-a fost așa rău precum mi-am închipuit. Data viitoare pun mai multe.

2013-03-25 15.17.30

Test de limbă străină pentru Erasmus

Dacă v-ați hotărât să plecați departe, să studiați într-o țară străină sau să vedeți cum funcționează lucrurile într-o întreprindere sau ONG de peste graniță, felicitări! Ați făcut o alegere foarte inspirată. Însă, înainte de a pleca, este necesar să treceti printr-o serie de etape, care n-ar trebui să vă sperie mai rău decât doamnele secretare cu care veți avea de a face.

Pentru început, luați legătura cu coordonatorul Erasmus din facultatea voastră, vă va ajuta să alegeți o țară (pentru studii există deja o listă, însă puteti deveni facilitatori comunitari, dacă reușiți să faceți pace între două universitați din țări diferite, același nume îl căpătați și dacă reușiți să stabiliți un acord între un ONG, firma, etc stăină și universitatea din partea căreia plecați) și vă va ține la curent cu toate noutățile.

Următorul pas este examenul de limbă. Puteți da la orice limbă acest examen, preferabil în limba țării în care veți pleca. Important este să vă asigurați că veți trece cu brio interviul (de obicei, studenții sunt întrebați unde vor să plece, de ce, cum văd țara străină în care urmează să trăiască, practic puțină conversație) și un test de 30 întrebări grilă, câteva conțin elemente de gramatică, altele termeni specifici profilului vostru. Între nota obținută la interviu și punctajul grilei, se face o medie. De asemenea, se ia în calcul media primului semestru (pentru master) sau media anului precedent (pentru facultate)- care trebuie să fie minim 8, făceți-vă griji în funcție de concurență. Eu sunt de părere că acest examen nu este foarte dificil, cel puțin din punctul de vedere al Universității Transilvania Brașov.

Spre deosebire de acum aproape doi ani, mi s-a părut că nu a mai fost aglomerat. Sau poate, organizarea a fost mai bună. Erasmus este o șansă de care e musai să profiți. Vezi cu alți ochi lumea, devii multicultural. Înțelegi altfel oamenii, te adaptezi fiecaruia, fiecărei naționalități pe care o întâlnești. Pleci de acasă, te descurci singur cu totul, că dacă nu, dai banii înapoi. Și de cele mai multe ori, nu sunt puțini.

Mie mi-ar fi plăcut să experimentez Erasmus Mundus, însă mi-a trecut șansa. Cine se trezește târziu, rămâne acasă. Voi profita de ultima oportunitate: Erasmus placement. Sper să faceți și voi la fel.

Pasul no. trei presupune hârțogăraie și multă răbdare. Sper să aveți ¨noroc¨ de un coordonator implicat care să aibă răbdare cu nelămuririle voastre.

P.S. Mult succes! Sper că n-am omis ceva (important), dar dacă s-a-ntâmplat, lista întrebărilor e deschisă!

Pentru cine trăiesc?

Trăiește pentru tine, în primul rând. Cineva înțelept m-a învățat că, mai întâi de toate, trebuie să te ajuți pe tine dacă vrei să îi ajuți și pe alții. Așadar, ce poți face tu, pentru tine?

Acordă-ți mai mult timp. Practic, ai grijă de tine. Să fii frumos și pe dinafară și pe dinauntru. Investește în tine. Ce înseamnă a investi în tine? Nimic mai simplu. Înainte de culcare, citește 3 pagini dintr-o carte. Bucură-te de ceea ce te înconjoară. Admiră natura. Zâmbește! Fă-i cu mâna unui copil. Se va bucura. Închide ochii sub razele soarelui, îndreaptă-ți capul catre cer și inspiră adânc, bucură-te de aerul ce intră prin nări și se duce la plămâni, numai cu intenții bune. Fă-ți o salată mare de sănătate. Invită pe cineva drag să petreceți măcar câteva minute de calitate împreună. Vizionează un documentar. Stai cu familia ta. Cumpără-ți flori de la bătrânelele de pe stradă, e dublu beneficiu- tu-ele. Realizează ceva manual, de exemplu dulceață, o prăjitură nouă, un ceas, o felicitare, o ramă foto, orice îți poate aduce bucurie, știind că vine din partea ta, din munca ta. Plantează un copac, o floare, udă răsadurile din ghiveci. Dăruiește-ți o mica bucurie. Fă-ți o surpriza. Iubește un om, o carte, un autor, o rochie, cățelul din fața blocului, muzica bună. Fă ceva diferit, ce n-ai mai făcut. Participă la un curs de dezvoltare personală. Fă sport! Vizitează un muzeu, intră în vorbă cu un străin care ți se pare interesant. Zâmbește și fă absolut orice îți face plăcere. E gratis. În totalitate GRATIS. Simte- te bine (evident, fără a-i deranja pe alții).

Hai să fim mai buni. Hai să emanăm bună dispoziție in jurul nostru. Hai să dăm mână cu mână…Hai să facem ceva cu noi, cu ceea ce ne inconjoară. Plus cu plus- plus. Plus cu minus- hmm, depinde cine e mai puternic. Însă minus cu minus e contagios și se răspândește repede.

Trăiește, asta e important. Dar fii tu pe primul loc din viața ta.

P.S. Trecem pe pozitiv?

P.P.S. În sfârșit, primul post cu diacritice de pe tastatură, live.

Cum înveți engleza ușor și rapid

 Pentru început, e indicat să găsești momentul “oportun”, acea stare care presupune să ai chef de învățat.

Te așezi confortabil în fața laptopului, conectat la internet, și dai un search pe youtube. Pe mine mă interesa să revizuiesc timpurile verbului englezesc și am găsit o doamnă tânără, entuziastă și creativă, care explică extraordinar de bine și pe înțelesul tuturor când, de ce și cum să folosești un anumit timp.

Având în vedere că voiam să-mi reamintesc și îmbunătățesc folosirea timpurilor, mi-am permis ca, în timp ce vizionam discuția dintre ea și un inventator de instrument muzical, să arunc un ochi și asupra activității denumite “manichiură”. Nu-s superficială, doar că uneori pot face mai multe lucruri deodată. Cred că vizionat de mai multe ori, filmulețele sunt de mare ajutor în învățarea rapidă a timpurilor (și alte elemente de gramatică despre care mai vorbește), mai ales că a creat și exerciții cu răspunsuri după câteva secunde, cât să ai timp să gândești și să răspunzi corect, pe deasupra scriind și pe o tăblița teoria. Ca la școală, cu cel mai bun profesor.

Îmi amintesc că acum vreo patru ani, tot prin 2008, anul meu “strălucitor”, începusem să învăț chineză, de la un nene Benny, tot pe youtube. La fel ca doamna profesoară, explică foarte bine. Reușisem să cunosc câteva cuvinte în această limbă încâlcită pentru noi, aveam chiar și un caiet în care notam ce învățam. Din păcate, din lipsă de practică am uitat tot ce reușisem să învăț atunci. Plus că n-am mai continuat, a fost o chestie de moment. Însă e un exercițiu bun pentru creier să îl soliciți cu noutăți, astfel scad șansele de diferite defecțiuni ale acestuia, apărute atunci când stă. Așadar, pe treabă cu o limbă străină!

P.S. Acum chiar că nu mai e nicio scuză să nu învățam o limbă sau să îmbunătățim alta!

Mă simt norocoasă să fiu româncă!

 Acum câteva luni am văzut un documentar în care era prezentat sistemul de sănătate american, documentar pe care l-am revăzut săptămâna aceasta, sub un alt titlu și demers al acțiunilor, însă conținutul rămăsese constant. Ideea e că asigurarea de sănătate se obține extrem de greu, și nu pentru că prețul ar fi mare, ci pentru că trebuie să îndeplinești o serie de criterii, printre care să nu fi suferit de una din bolile menționate pe lista kilometrică a caselor de asigurări. Ulterior, dacă obții această asigurare, tot nu te poți considera norocos, poate doar pe jumate, sau mai bine, pe sfert. Doctorii angajați acolo câștigă comisioane frumoase pe refuzul pacienților pentru tratament, pe motive nebunești, cum că ar fi avut  febră mare cu 10 ani în urmă, considerând că acea perioadă a contribuit la evoluția unei forme de cancer, de exemplu. Nebunie curată. Mulți dintre cetățenii americani se cos singuri acasă, atunci când este posibil. Și foarte puțini plătesc sumele exagerate pentru operații simple.

Deși noi ne plângem de serviciile medicale, măcar le avem la îndemână atunci când suntem bolnavi și putem beneficia de ele, în anumite limite- gratis, și în anumite situații- la un nivel ridicat de calitate și profesionalism. Aici cred că depinde foarte mult de pacient de felul cum pune problema, cum se poartă și ce impresie îi face medicului, însă e doar o părere.

Așadar, suntem norocoși că nu ne vine factura acasă dacă ne trezim la spital, că nu ni se spune că trebuia să anunțăm nu știu ce serviciu, în condițiile în care picăm inconștienți pe stradă și nu avem asigurare.

Recomand documentarele amintite, fiind o sursă de cultură generală și de patriotism, totodată, pentru că la noi e mai bine ca la ei, din punctul acesta de vedere.. Nu doresc nimănui să aibă probleme de sănătate în America!

Desigur, în niciun colț de pe întregul pământ nu este totul perfect, cum de altfel nu este nici în mica noastră țară, însă eu sunt mândră că sunt româncă, pentru că avem o țară frumoasă în orice anotimp, cu oameni interesanți de A la Z, cu locuri pe care străinii vin să le viziteze, cu o limbă ușor de învățat (da, știu că nu toți se acomodează cu ea), obiceiuri menținute de atâția ani, căldura noastră interioară, dar și promptitudinea cu care sărim în ajutor.

P.S. Mulțumesc!

Cum să faci un ceas Handmade

 Primul pas este o scurtă plimbare până la magazinul care vinde vopsea, acuarele, paiete, blaturi din lemn și alte accesorii ce ți-ar putea fi de folos pentru a realiza un cadou frumos, unic și personalizat.

Tot ce îți trebuie pentru un ceas este o formă din lemn (cerc, pătrat, fluturaș, etc), un mecanism de funcționare, culori/ orice alte materiale care credeți că se potrivesc și multă imaginație. Cred că este un cadou frumos, o amintire imposibil de uitat (chiar dacă îl aruncă în vreun colț, îl va găsi la prima curățenie), plus că oricine are ceas pe perete (mai puțin eu).

Următorul pas este să încercați din greu montarea mecanismului, sau să rugați un inginer să vă ajute. A, și o baterie, neapărat.

Haideți să vă arăt ce a ieșit

2013-03-07 13.01.00

 Desigur, este departe de perfecțiune, de aceea este HM și nu industrial, însă are farmecul lui. Ce părere aveți despre mica inițiativă?

P.S. Ador culoarea “somon” (cea de pe fundal- nu e atât de clară pe cât mi-aș fi dorit să fie în poză).

 

Sentimente

La mijlocul cărții de colorat era o pagină cu abțibilde.

-Uite o inimioară!

-Inimioară…

-Inima ta unde e?

-Aici (în mână, abțibildul).

-Uite, e aici (arăt în dreapta, știți că fetele încurcă direcțiile- o caracteristică a dislexiei).

-Nu e! (pe bluză)

-Ai dreptate, e aici (îi arăt în STÂNGA SUS).

E în tine și bate… Simți cum bate?

601325_316287731808028_762116023_n

P.S. Sentimentul acela minunat când știi că știe de la tine.