Cineva a postat azi pe binecunoscutul site de socializare Facebook un documentar pe care vreau să-l împart cu voi. Este un documentar despre ceea ce numea Jung ”umbra” din noi. Adică acele întâmplări care sunt adânc ascunse în subconștient și care ne influențează practic gândirea, modul de acțiune și comportamentul față de semenii noștri.
La un moment dat se amintește de o poezie ce-mi pare deosebită, scrisă de Rumi. Vă scutesc de o căutare și o postez în continuare
Casa de Oaspeti
A fi om e o casa de oaspeti.
In fiecare dimineata un nou venit.
O bucurie, o intristare, o rautate,
un moment de constiinta vine
ca un vizitator neasteptat.
Intampina-i si primeste-i cu bucurie pe toti!
Chiar daca sunt o multime de amaraciuni,
ce-ti curata cu violenta casa
de toata mobila,
totusi, trateaza fiecare oaspete onorabil.
El te-ar putea elibera
pentru o noua incantare.
Gandul rau, rusinea, rautatea,
asteapta-i la usa razand,
si invita-i inauntru.
Fii recunoscator pentru oricine vine,
pentru ca fiecare a fost trimis
ca un ghid de dincolo.
~ de Jelaluddin Rumi ~
– traducere romana Cornea Lucian
P.S. Am momente când spun ”Ești prețios”. Ei bine, am găsit o adăugare.
”Ești prețios ca X kilograme de aur”. E un compliment frumos, nu?
Nu exista pret pentru un om… nu poti sa pui in balanta o viata de om cu niste kg de metal…
Esti pretioasa ca 0.005 kg de aur. Suna excelent nu?
În loc de X poți pune ”o mulțime”, nu neapărat o cifră. Aurul e prețios…Nu trebuie musai să spui câte kg masoară un om, într-adevăr. E chestie de alegere acest compliment.
nu imi place asocierea valorii unui om cu echivalentul acesteia in ceva…ceva fizic… stii povestioara “Sarea in bucate”?