Taberele mi se par a fi un timp utilizat cu folos pentru nivelul de socializare, pentru upload-ul de cunoștințe și pentru sustenabilitatea activității tale.
De fiecare dată pleci cu minim un prieten, te alegi cu chestii de papetărie, crește stima de sine pentru ca tu ești aici şi alţii nu, pentru ca părerea ta contează, iar unele idei descoperite cu ajutorul lucrului în echipă pot fi folosite mai departe la un nivel mai înalt. Poate nu îţi ies ţie ce le iese altora dar faptul că ideea ta a fost dusă mai departe te motivează să nu te oprești unde ești.
Mai e mișto în tabără că ieși din zona ta de confort, că și schimbi aerul (munte sau mare, ori un oraș pe care nu l-ai mai văzut sau de care îţi era dor) şi că îţi exersezi nivelul de comunicare, că zâmbești mai des ca de obicei și că devii mai deştept.
E mișto că cineva îţi aduce mâncarea la masă, că ai un program strict de mâncare și de somn(de obicei cursurile încep devreme și e indicat să fii activ).
E mișto că trainerii sunt oameni pregătiţi pe domeniul predat și că îţi pot furniza informații prețioase.
E mișto că mai pleci de acasă. E mișto că poți întâlni oameni din tabere anterioare.
E mișto că te distrezi.
E mișto că există mereu un super glumeţ care te face să râzi cu lacrimi.
E mișto că mai prinzi experiență “de viaţă “.
Sunt mișto multe dar uneori e nasoală mâncarea. Asta e… mai ţinem şi dietă.: P
P.S. Profitaţi maxim de toate șansele ivite. Cine ştie de unde “un iepure sare”.
P.S. Poate diplomele de la final vă vor ajuta vreodată.
