Month: November 2013

O şaorma cu de toate!

Ieri, voința mea și-a spus din nou cuvântul. După ce am ţinut o zi întreaga o cutie mică de Cola nedesfăcută (pentru că n-am avut timp să o beau, de fapt) am stat la masă cu mulţi oameni care mâncau şaorma şi  sandvișuri. Am fost întrebată dacă vreau să mi se comande, după dacă vreau să gust, însă de fiecare dată am refuzat frumos.
Chiar am trecut pe lângă Ando’s în drum spre casă şi n-am fost tentată să intru (pentru că era coada super lungă chiar şi la 23:00).
De dimi am dat târcoale frigiderului, l-am închis, l-am deschis, mi-am imaginat reţete şi parcă nu ieșea nicio combinaţie pe placul meu. M-am răzgândit de câteva ori după care mi-am amintit că voiam să mănânc o şaorma azi. Am închis iar frigiderul după care mi-am amintit că eu mănânc sănătos.
Erau câteva lipii prin casă, o roşie tăiată deja, eu aveam ciuperci și măsline, iar pe interiorul uşii frigiderului zăceau niște ouă.
Noh,  tot ce trebuie pentru o şaorma cu de toate. Am pus ciupercile tăiate mărunt într-un castronel cu puţin ulei de măsline,  oul la fiert,  am tăiat roşiile şi măslinele, 2 felii de caşcaval și două se șuncă presată,  am uns cu puţin suc de roșii lipia încălzită în prealabil și următorul pas a fost rularea la care trebuie să mai exersez mult. A fost delicioasă,  nu știu când s-a terminat.
O recomand cu drag în locul celei cumpărate indiferent de unde. Acasă sigur va ieşi cu mai multă carne şi mai puţine legume, va ieşi exact așa cum vă place.

P. S.  Şi cu asta nu-mi mai trebuie şaorma încă un an de acum încolo. Și-am încălecat pe-o şa și v-am spus reţeta așa.

Lecţia de gătit

Azi v-am pregătit un pont despre ceapă: “Ceapa ustură când o mănânci simplă, dar e bună la gust dacă o amesteci într-o salată.”

P.S. Cea mai bună supă de ceapă o găsiţi la Bistro d’ARTE.

Casa de la jumătatea drumului

Pe povârnişul unei pitoreşti coline din Italia, la jumătatea drumului dintre Veneţia şi Verona, se afla un mic han. Într-o noapte, poposi acolo un drumeţ.

-Încotro mergi? îl întrebă hangiul.

-Sunt din Veneţia şi mă duc să mă stabilesc la Verona, răspunse drumeţul. Ia spune-mi, continuă el, cum sunt oamenii din Verona?

-Cum erau oamenii din Veneţia? întrebă hangiul.

-Sunt nişte oameni infiorători! exclamă drumeţul. Sunt indiferenţi, reci şi distanţi. Nu ridică niciodată un deget ca să-i ajute pe ceilalţi. De aceea am plecat.

-Hm, făcu hangiul, atunci n-o să-ţi placă la Verona…Oamenii de acolo sunt exact la fel.

-Dezamăgit de spusele hangiului, drumeţul se retrăsese în odaia lui.

Mai târziu, în aceeaşi noapte, sosi încă un drumeţ.

-Încotro mergi? îl întrebă hangiul.

-Sunt din Verona şi merg în Veneţia, răspunse ce-l de-al doilea drumeţ. Ia spune-mi, continuă el, cum sunt oamenii din Veneţia?

-Dar oamenii din Verona cum erau? întrebă hangiul.

-Sunt oameni minunaţi! exclamă drumeţul. Sunt atenţi, calzi, prietenşi şi săritori la nevoie. Mi-a părut rău să-i părăsesc.

-Atunci, o sa îşi placă la Verona, spuse hangiul. Oamenii sunt exact la fel!

Morala: Ceilalţi reacţionează faţă de tine în acelaşi fel cum îi tratezi tu pe ei.

casa padure

P.S. Povestioara este preluată din ”Abilităţi de comunicare”, scrisă de Allan & Barbara Pease.

În orice lucru rău există un lucru bun

Aţi văzut filmul românesc ”Loverboy”? Mi se pare minunat! M-a captivat pe de-aîntregul. Eram la Padova, cred, când l-am vizionat. Episodul Italia, mai ales spre sfârşit, a fost puţin ”agitat”, poate asta mi-a afectat perspectiva asupra acestei producţii româneşti. Voiam să spun cu asta, că, replica mea preferată din film e aceasta, şi ţineţi-o minte: ” În orice lucru bun există un lucru rău, iar în orice lucru rău există un lucru bun”.

Azi mi-am început ziua în forţă maximă, plină de energie, fără lenevit, cu tot ce trebuie pentru o zi perfectă.

Imediat după această iniţiere spectaculoasă, a fost de ajuns să aud un singur cuvânt ca să se declanşeze cascada.

M-am aşezat pe o băncuţă, pentru mai mult spor, dar un prieten a venit să-mi fie alături. Nu ne cunoşteam dinainte, a fost afecţiune la primul ”pis-pis”.

891619_10202655756053666_136333242_o

Totodată, azi am aflat răspunsul la întrebarea ”Când e cel mai bun moment să cureţi casa?” şi iată-l: când esti nervos, supărat, agitat. Ia o cârpa, şterge pe jos, şterge praful, spală geamurile, chiuveta, duşul. După, ia un dulap la asamblat. Te destinde complet, uiţi de supărări. Garantat.

Spre sfârşit de seară, am avut parte de prezenţe alese, oameni deosebiţi, cu iniţiativă şi suflet bun.

Ce să mai, universul lucrează, nu stă degeaba, iar toate lucrurile de azi au tăiat răul de dimineaţă.

P.S. Se pare că există şi varianta ”În orice lucru rău stau mai multe lucruri bune”. Noapte bună!

Atenţie la gesturi

Poate comportamentul nostru nu ţine neapărat de răsfoirea cărţii “bunele maniere”, ci și de alte variabile pe care vă las să le identificați voi.
Azi, la o conferinţă, m-am ridicat silențios de pe scaun pentru a ieşi câteva minute pe hol. Într-adevăr, nu a fost frumos ce am făcut, însă era urgent. Când m-am întors… scaunul meu marcat de un lucru personal era ocupat. De cine credeţi? Da, de un profesor universitar. Nu s-a sinchisit să își schimbe locul când m-am întors, dacă voiaţi să-i luaţi apărarea și să spuneţi că nu a remarcat semnul meu din dreptul scaunului. A trebuit să merg pe un alt scaun, de unde nu vedeam nimic din PowerPoint .
Şi asta nu e tot. În timpul prezentării  vorbea cu colega mea, deranjând speech-ul. Foarte frumos modelul dumnealui. Mă bucur că mai există astfel de oameni. Not!

P.S. În ce lume trăim!

Cât durează o zi?

Unele zile par a nu se mai sfârși, în timp ce altele par a zbura.
O zi în care ajungi extenuat și te trântești direct în pat, pe la 22:00, mi se pare o zi câștigată.
Cel puţin așa e la mine. Ora de culcare reflectă de multe ori calitatea zilei respective.
Acum sunt în pat, după un duș fierbinte. Am impresia ca a trecut mult de la ultimul duș tocmai pentru că azi am făcut de 3x mai multe lucruri ca de obicei, tocmai pentru că am trecut prin stări diferite iar mii de gânduri au invadat  pragul minţii mele.
Am început ziua perfect, cu o cafea extraordinară marca proprie,  însă aceasta nu a putut împiedica o cascadă de lacrimi. Toate trec… am tras mucii și m-am îndreptat spre bibliotecă, locul în care meditez, mă concentrez și care mă face să devin mai deșteaptă. Mi-am făcut temele, însă ştiţi voi cum e la bibliotecă: mereu când cauţi ceva dai peste o carte extraordinară pe care nu te lasă sufletul s-o ratezi. Habar n-am avut ce să fac mai repede așa că le-am combinat până am ieșit perfect mulţumită de cele 8 ore petrecute acolo. Am uitat până să şi mănânc,  atât de prinsă am fost.
Dar o pizza la Ando’s face mereu minuni.. vine repede și te satură așa că am ajuns fix la timp la facultate pentru  cursuri.
Într-un final reușesc să dau și pe acasă unde cineva mă aştepta să ne jucăm cu mașinuțele.
Acum că am terminat cu inşiratul chestiilor făcute astăzi, vă las cu un citat din “Tentaţia inocenţei” şi îmi continui cartea de acasă, ceva ştiinţific. Noapte bună!

P.S. Nu suntem siguri decat de instabilitatea situaţiei noastre.

Curiozitatea de lângă noi

Sunt oameni care sunt curioși să cunoască o părticică din viaţa omului se lângă. Tataia mereu intra în vorbă cu ceilalți călători din tren. Uneori mi se părea că exagerează cu întrebările, dar intervievaţii nu se opuneau. E fain ca cineva să se intereseze de viaţa ta. Poate oamenii aceia aveau nevoie de cineva să îi asculte iar bunicul era omul potrivit.
De o oră și ceva stau la aceiași masă cu o doamnă cu care am schimbat cuvintele de început “este liber lângă dumneavoastră?”. Se pare că pe partea asta nu semăn deloc cu bunicul, probabil până acum avea și numărul de telefon, dacă era în locul meu.
Eu nu sunt așa curioasă să cunosc oamenii din juriu meu. Şi nici nu prea știu să intru în vorbă. Mi-am propus să fac sacrificii și să-mi dezvolt comunicarea vorbind cu oameni și oameni. Dar propunerea mea pentru mine nu mă convinge, tocmai datorită experientelor mele negative în ceea ce privește relaţionarea cu necunoscuți. 
Însă,  cum în orice lucru rău există şi un lucru bun,  leg prietenii cu cei care sunt mai indrazneţi şi fac primul pas.

P.S.  Până la urmă am vorbit cu doamna cu care stau la masă și este venită la un curs în România. Locuiește în Germania acum.  Tot am aflat ceva e un pas important pentru nivelul meu de comunicare.