Atenţie la gesturi

Poate comportamentul nostru nu ţine neapărat de răsfoirea cărţii “bunele maniere”, ci și de alte variabile pe care vă las să le identificați voi.
Azi, la o conferinţă, m-am ridicat silențios de pe scaun pentru a ieşi câteva minute pe hol. Într-adevăr, nu a fost frumos ce am făcut, însă era urgent. Când m-am întors… scaunul meu marcat de un lucru personal era ocupat. De cine credeţi? Da, de un profesor universitar. Nu s-a sinchisit să își schimbe locul când m-am întors, dacă voiaţi să-i luaţi apărarea și să spuneţi că nu a remarcat semnul meu din dreptul scaunului. A trebuit să merg pe un alt scaun, de unde nu vedeam nimic din PowerPoint .
Şi asta nu e tot. În timpul prezentării  vorbea cu colega mea, deranjând speech-ul. Foarte frumos modelul dumnealui. Mă bucur că mai există astfel de oameni. Not!

P.S. În ce lume trăim!

Comentez asa:

Leave a Reply