Dulce amar

Recent mi s-a atras atentia ca as pune in evidenta defectele mele, mai degraba decat calitatile.
Toti ne nastem buni, devenind rai pe parcurs, iar persoanele rele au o samanta de bunatate undeva in spatele aparentelor. Asteapta sa fie descoperite. Va amintiti ca “in orice lucru rau exista un lucru bun, iar in orice lucru bun exista un lucru rau”? La fel si cu oamenii…toti avem ceva bun in noi. Difera doar masura in care facem vizibila bunatatea noastra.
In general, oamenii omit adevaruri, lasandu-ne impresii pozitive imaginare ce vor avea sa fie detronate de moduri de actiune neasteptate, de aceea mi se pare o idee buna sa stie cei din jur punctele slabe, urmand sa valorifice real punctele forte. De aceea subliniez defectele pentru a nu lasa impresia ca realizez doar lucruri frumoase. Odata obisnuit cu parti negative, le accepti altfel. Devin parte din normalitate, ajungand la punctul de a fi considerate, poate, chiar sarmante.
Defectele se accepta mai usor daca le identificam cu un aspect pozitiv. Picurul constant generat de topirea turturilor pe o tabla poate fi imaginat drept un ton muzical. Un refren. Identificat cu ceva ce ne face placere. Orice  ne poate distrage atentia de la sunetul enervant.
Asadar, cred ca suntem cu totii de acord ca experientele de viata diferite ne influenteaza modul de a fi si actiona, facandu-ne diferiti si interesanti, in acelasi timp.

P.S. Bucuria beneficiilor necesita incercarea gustului amarui.

Comentez asa:

Leave a Reply