Month: May 2014

Ce e mai important decât tine?

Sunt momente când toate acţiunile noastre devin priorităţi, când fugim după noi rezultate, uitând să ne bucurăm de cele deja bifate. Sunt momente când nu mai ştim de ce facem ceea ce facem, de ce ne trezim la 7 dimineaţa, de ce nu ne amintim când a fost ultima oară când ne-am bucurat de ceva ce altă dată ne făcea plăcere, de ce nu mai ştim când a fost ultima dată când am făcut ceva nou.

Chiar, când e ultima dată când v-aţi lăsat purtat de val şi aţi ajuns într-o lume minunată, de care abia v-aţi despărţit pentru a reveni la realitate?

Azi, mi-am dat seama că am făcut ceva ce chiar n-am mai făcut niciodată. Dar, acest lucru e departe de lumea viselor frumoase, încadrându-se, mai degrabă, la chestii pe care să nu le faci vreodată. S-a întâmplat tocmai pentru că, fugind după rezultate noi, am pierdut din vedere obiective vechi. Noroc că am învăţat să înot săptămâna trecută, altfel m-aş fi înecat exact ca ţiganul la mal.

Cum spuneam şi alte dăţi, acordaţi mai multă atenţie a ceea ce vă înconjoară. E posibil să alergaţi după iluzii…

P.S. Mulţumesc pentru lecţii! 🙂

Un om om

Oamenii fara adapost au cele mai triste povesti ascunse sub chipul lor, de cele mai.multe ori chiar sub bunatatea lor. Mi se pare ca sunt mai buni la suflet si mai cumsecade decat multi dintre noi.
Acum cateva saptamani circulam pe un trotuar foarte ingust si cu o masina parcata de jumatea latimii, iar un domn rrom a fost amabil si a ramas pe loc pentru a trece eu prima. Basca mi-a urat o zi buna si mi-a zambit gentil.
Azi, coboram intr-un magazin, incetisor sa nu ma impiedic. Am vazut ca un nene tinea usa si niste picioare de dama intrand, insa m-am gandit ca nenea voia bani. Insa nu. A asteptat pana am coborat si eu. Voise sa intre, dar inainte sa inchida usa dupa el a revenit si mi-a tinut si mie usa.
La casa era in fata mea. Luase un pet de bere. Si am remarcat cu tristete ca era drogat. Povestea de cand avea el 80 de ani desi avea vreo 38. Bai, dar mi-a tinut usa. Am fost chiar placut impresionata. Un model pentru toti cei care nu au citit vreodata bunele maniere.
P.s. Noi sa fim sanatosi!

Spațiul temporar

Încă din liceu m-am implicat într-o mare de activități, care mai de care mai sofisticate și mai pretențioase. Cu temele de făcut acasă și cu promoțiile și cu activitățile extrașcolare abia reușeam sa dorm din când în când. Bașca eram și într-o relație. Era și perioada majoratelor, pe care nu le ratam nicicum,  vaitandu – mă întruna de lipsă de timp.
Săptămâna aceasta am stat în București, iar pentru a sta liniștit, tata m-a rugat să îi mai dau câte un SMS să știe că sunt bine. Câte SMS – uri i-am dat? Zero! Pentru ca efectiv n-am avut timp. Pentru că dacă mă uitam la ceas acum și mă mai uitam peste zece minute și remarcam cu surprindere că au trecut vreo două ore. Aici trece timpul altfel. Cred ca Îți trebuie abilități serioase de time management pentru a reuși sa mănânci, să lucrezi și să faci ce Îți propui în anumite zile. E ceva ce te prinde. Te ia de mână și te duce de colo colo de nu mai știi de tine. Exact Cum fac, de exemplu, lover boy-ii.
În Brașov trece altfel timpul. Ai timp de toate și mai faci și ceva de pe lista de mâine în ziua prezentă. Să nu mai vorbim de Târgoviște unde faci intr-o zi câte faci în București în trei ore.
La fel și cu timpul din Anglia. În două săptămâni i-am sunat pe ai mei de vreo trei ori și am avut impresia ca am vorbit zilnic.
P. S. Scuze, tata!