Încă din liceu m-am implicat într-o mare de activități, care mai de care mai sofisticate și mai pretențioase. Cu temele de făcut acasă și cu promoțiile și cu activitățile extrașcolare abia reușeam sa dorm din când în când. Bașca eram și într-o relație. Era și perioada majoratelor, pe care nu le ratam nicicum, vaitandu – mă întruna de lipsă de timp.
Săptămâna aceasta am stat în București, iar pentru a sta liniștit, tata m-a rugat să îi mai dau câte un SMS să știe că sunt bine. Câte SMS – uri i-am dat? Zero! Pentru ca efectiv n-am avut timp. Pentru că dacă mă uitam la ceas acum și mă mai uitam peste zece minute și remarcam cu surprindere că au trecut vreo două ore. Aici trece timpul altfel. Cred ca Îți trebuie abilități serioase de time management pentru a reuși sa mănânci, să lucrezi și să faci ce Îți propui în anumite zile. E ceva ce te prinde. Te ia de mână și te duce de colo colo de nu mai știi de tine. Exact Cum fac, de exemplu, lover boy-ii.
În Brașov trece altfel timpul. Ai timp de toate și mai faci și ceva de pe lista de mâine în ziua prezentă. Să nu mai vorbim de Târgoviște unde faci intr-o zi câte faci în București în trei ore.
La fel și cu timpul din Anglia. În două săptămâni i-am sunat pe ai mei de vreo trei ori și am avut impresia ca am vorbit zilnic.
P. S. Scuze, tata!
