Un om om

Oamenii fara adapost au cele mai triste povesti ascunse sub chipul lor, de cele mai.multe ori chiar sub bunatatea lor. Mi se pare ca sunt mai buni la suflet si mai cumsecade decat multi dintre noi.
Acum cateva saptamani circulam pe un trotuar foarte ingust si cu o masina parcata de jumatea latimii, iar un domn rrom a fost amabil si a ramas pe loc pentru a trece eu prima. Basca mi-a urat o zi buna si mi-a zambit gentil.
Azi, coboram intr-un magazin, incetisor sa nu ma impiedic. Am vazut ca un nene tinea usa si niste picioare de dama intrand, insa m-am gandit ca nenea voia bani. Insa nu. A asteptat pana am coborat si eu. Voise sa intre, dar inainte sa inchida usa dupa el a revenit si mi-a tinut si mie usa.
La casa era in fata mea. Luase un pet de bere. Si am remarcat cu tristete ca era drogat. Povestea de cand avea el 80 de ani desi avea vreo 38. Bai, dar mi-a tinut usa. Am fost chiar placut impresionata. Un model pentru toti cei care nu au citit vreodata bunele maniere.
P.s. Noi sa fim sanatosi!

Comentez asa:

Leave a Reply