Înnebunită după creveţi

Am descoperit, în sfârşit, creveţii. Înainte îi cumpăram decorticaţi, în vid, de la supermarket. Îi aruncam peste orez fiert şi parcă nu simţeam nicio bucurie. Ei bine, omul cât trăieşte învaţă şi aşa am evoluat şi eu. Am redescoperit raionul de peşte proaspăt din piaţă. Barezul de la care am cumpărat azi era foarte amabil, îmi purta de grijă cu bagajele şi portofelul. Mi-a părut rău că n-am luat şi nişte calamar. Data viitoare vă spun ce am mai născocit cu alte fructe de mare.
Acum, creveţii îi cumpăr întregi. Mi-a fost scârbă la început, dar acum sunt obişnuită, că merită să le văd căpăţânile pentru rezultatul final: corpul fraged pe papilele mele gustative şi în stomacul meu. Pentru ca lucrurile să meargă şi mai bine, am învăţat să îi curăţ cu furculiţa şi cuţitul. Ştim că sunt făcuţi când carapacea se desface foarte uşor.

Azi i-am făcut aşa:

3 căţei de usturoi i-am pus de la început în ulei de măsline, am pus şi ciuperci champinion tăiate pe jumate, iar când au început să prindă culoare am pus şi nişte vin roşu, după care am adăugat creveţii spălaţi bine în prealabil, într-un vad de paste. I-am pus întregi, că evit să îi ating cu mâinile. Ciudat, nu? că după doar îi mănânc… Un praf de sare, puţin rozmarin şi pudră picantă din ardei ca să dea gust.
I-am lăsat aproape 10 minute, că au fost cam congelaţi din cauză că a fost frig. De obicei se fac în 5 minute şi în zece minute deja sunt mâncaţi.
Dacă vă e prea foame sau poftă, îi puteţi trânti simplu în puţin ulei cu usturoi. La fel de buni. 6-7 minute.

P.S. Evident că n-am poze, au fost devoraţi!

Comentez asa:

Leave a Reply