Am inventat un cuvânt, pentru titlul acestui post pentru că nu ştiu şi nici măcar nu mă interesează cum se numeşte perna aceea care simuleaza imbrăţişarea unui bărbat (pernă care îmbrăţişează bărbaţii nu am văzut, doar păpuşi care simulează altceva, deh, fiecare cu ce il doare).
A postat o tipă-evident, ditamai articolul pe tema acestei perne, în care, pe deasupra, le-a tagat şi pe prietenele ei. Prietene-bine zis, care s-au înghesuit să comenteze:
„Nu sforăie”
„Nu e murdar”
„Nu vorbeşte”
„Fără barbă” (Adică ţi-l alegi cum vrei)
„Nu trebuie să pregăteşti mâncare sau să îi calci cămăşile” (!!!!!!!!!) Tipa e şi căsătorită, cu copil. Aşa, cât să ştiţi cui aparţin aceste declaraţii.
Oameni buni, ca să fiu puţin simpatică, încep precum actriţa de la „Sector 7”: „Pentru mine dragostea e…”.
Acum, fiind serioşi, nu zic să fie exclusiv rolul femeii să gătească şi să calce, mai ales dupa ce se mărită, dar să te lamentezi că îţi îngrijeşti bărbatul cu care ai ales să îţi petreci viaţa (sau măcar o perioadă) mi se pare ingrijorător, mai ales pentru italience, care nu mai au demult mentalitatea aceea de „femeie de casă”.
Cum, să preferi o grămadă de fulgi sau de cârpe, să o ţii tu în braţe, în loc de o îmbrăţişare caldă, plină de dragoste, în miez de noapte, când poate eşti dezvelită şi spatele ţi-e rece? Cum să preferi un obiect în loc o fiinţă umană, care dacă nu e soţul tău e iubitul tău şi la care ar trebui să ţii, că altfel ce rost mai are relaţia?
Bărbatului meu i-aş găti şi la 3 de dimineaţă cel mai complicat fel de mâncare, dacă mi-ar cere. I-aş călca hainele până n-ar mai fi nicio dungă, doar să arate impecabil. Şi pentru asta m-aş documenta cum se calcă bine, că sunt semi-şifonată de obicei. I-aş face prăjituri cu duiumul. L-aş ţine numai in braţe dacă aş putea. L-aş săruta să nu mai sforăie, deşi cred că sunt mai rău ca un bărbat (hihi). I-aş asculta toate gândurile, comentariile, ideile, preocupările până termină ce are de spus. Aş deveni consilierul lui personal. L-aş ajuta să-şi spele părul şi să-l usuce. Aş fi consilierul lui vestimentar, cât mă pricep. L-aş implica în toate treburile casei să se închege bine relaţia noastră. I-aş face o mie de complimente, cât să ştie că e în câmpul meu vizual.
Acum imaginaţi-vă să faceţi toate cele de mai sus cu o pernă bărbat. Că doar nu vă culcaţi alături de o pernă când aveţi o pereche, nu? Accesoriul acesta a fost creat să păcălească doamnele că cineva le strânge în braţe. Eu iau plapuma în braţe când nu e nici frig, nici cald. Să fie aşa, un echilibru. Dar o pernă? Şi după să te consideri fericită? E posibil aşa ceva? E posibil ca apoi să o consideri mai bună decât un bărbat? Scuze, e de neconceput pentru mine. Aproapierea dintre două fiinţe care îşi vor binele e aşa frumoasă, magică, deosebită…
Şi a propos, cine îţi zâmbeşte dimineaţa?
P.S. Nu ştiu ce căutaţi voi, eu caut armonia.
Vă recomand următorul articol (click).
