De la tradiția din moși strămoși, această nuntă a devenit un subiect de dezbatere chiar vehement, însă eu vă spun căteva aprecieri personale, că tot am citit azi articolul unei persoane fustrate, necăsătorite, bănuiesc, căci altfel n-ar fi fost așa arțăgoasă în privința nunților și nici nu s-ar fi obosit atât să scrie un articol lung în care să expună 5 motive ale inutilității și prostiei acestei tradiții. N-o luați ca pe o reclamă, articolul e aici.
Sincer, eu m-aș mărita. M-aș căsători dacă m-ar cere și aș spune DA doar dacă în acel moment al vieții consider că el este cel lângă care vreau să rămân până la sfârșitul sfârșitului, cel alături de care vreau să mă trezesc și cel alături de care vreau sa adorm, cel căruia i-aș accepta ieșirile și fixurile, cel pentru care aș face tot ce am scris aici, inclusiv dulceață și covrigi.
Eu văd această nuntă ca pe celebrarea căsătoriei, căci niciodată nu cred că cineva a invitat pe toată lumea la aniversarea „zilei combinării”: bunici, mătuși, prieteni, colegi, șefi, etc. Plus că mie mi se pare ciudat să îți prezinți consoarta după 15 ani de relație ca și iubita ta. Mai ales după o vârstă, găsesc mult mai elegant apelativul „soția mea”.
Știu că se vorbește despre influența păpușii Barbie asupra fetițelor și despre cum datorită din cauza ei vor să fie precum niște prințese în ziua cea mare. Scuzați-mă, dar în care altă zi cheltuiți acei bani, indiferent de sumă, pentru o rochie splendidă, albă, croită pe gustul vostru, în interiorul căreia să fiți cea mai frumoasă din zonă? Și unde aveți ocazia de a purta o rochie de asemenea grandoare?
Ăsta zice aici că nimeni nu se distrează la o nuntă. Pentru această afirmație, eu văd două posibilități: ori n-a fost de fapt la niciuna și își dă cu părerea stând pe scaun și făcând scroll pe facebook apărându-i nuntași, ori cineva i-a pus pistolul la tâmplă, obligându-l să participe.
Eu am fost la nunți unde nu cunoșteam aproape pe nimeni și m-am simțit bine! E nevoie de puțin spirit de socializare și reușești să faci față provocării de a trăi printre străini preț de 8 ore, să zicem. Cu siguranță sunt și persoane de vârsta ta cu care ai ce vorbi, feliciți părinții, mai schimbi o vorbă cu mesenii tăi, mai ieși la fumoar, etc. Cine a zis că nu poți vorbi cu străbunica la nuntă? Sau cu vărul, sau cu prietenii mirelui pe care nu îi cunoști? Ăsta e un mare fix. Iar dacă nu te-ai dus să socializezi, du-te pe ringul de dans, că acolo nu trebuie să vorbești.
Zice că oamenii se forțează să stea la poze. Oameni falși sau oameni care nu știu că trebuie să se întoarcă să-și miște puțin mandibula pentru a zâmbi frumos și a relaxa muschii feței, căci fotograful are nevoie de timp, trebuie să seteze aparatul, sa găsească lumina potrivită, etc. Deci lumea nu e plictisită de poze, e doar încordată.
Cică organizarea nunții e obositoare. Dacă tu nu ești în stare, anagajezi pe cineva. Nu te obligă nimeni să ții cont de gusturile kitch ale socrilor și mai știu eu a cui.
Darul ăla vine din plăcere pentru a ajuta însurățeii să înceapă de undeva. Nu îi obligă nimeni să-și adape vanitatea și să servească la mese calamar (în condițiile în care la noi e destul de scump), mâncare multă și scumpă. Oricum lumea dansează, e ok și un meniu mai lejer, nu trebuie să bagi și sarmale și cârnați și alte mâncăruri grele.
Faptul că unul vine la nunta ta înseamnă că îi face plăcere să fie alături de tine într-un moment pe care tu îl consideri important. Știu, la noi mai mult te duci ca să vină și el la tine sau că a fost la nunta ta. Urât, foarte urât.
Acum cu toată nebunia cu biserica, dacă nu vrei să îi dai banii, petrecere se poate face și numa după căsătoria civilă. Poate vă gândiți ce o să zică rudele în vârstă… Gândiți-vă la răspunsul ăsta: „E alegerea mea!”. Dacă așteptați vreo moștenire la care visați cu ochii deschiși, apăi suportați condițiile date.
Eu vreau nuntă. Ca să am un soț, să port o rochie albă mișto, să fie lângă mine persoanele dragi. Iar ideea asta de „a ta/al tau pentru totdeauna” (chiar daca nu mereu o căsătorie e cu happy-end, măcar se vrea) îmi place mult. În funcție de situație, sunt și alte beneficii a unei familii legale. Familie…ah, ce bine sună!
E un discurs lung, care oricum creează polemici. E invitabil.
P.S. Dacă nu ma cere, îl cer eu. Vă țin la curent!
