Coca Cola intrusa

Dacă în “tinerețe”  eram pentru viața sănătoasă și complet împotriva băuturii gazoase de orice fel, ei bine, de câțiva ani sunt dependenta de Coca Cola. Nu fanta, nu Sprite, nu altceva. Dacă tot beau tâmpenii, beau cola.
Probabil ați observat  ca au apărut sticlele de cola mai ieftine care promit să fie foarte fidele gustului original.
Asa cum mi-a promis și mie bărbatul casei ca o alta cola e la fel cu Coca Cola. Fiind în magazin această conversație despre veridicitatea negrului lichid, m-am lăsat convinsă să luam ȘI o sticla din cealaltă. Cu condiția ca eu sa nu ma ating de ea, impusă de mine, căci doar gândul ca e fake ma face să mă strâmb.
În joacă, m-a legat la ochi cu o eșarfă, a adus un pahar și cele două sticle.
Eu, foarte sigură pe mine, m-am lăsat prinsa de joc știind că eu am dreptate. Desigur, orice femeie are dreptate.
Și am început cu pasul unu. Deschiderea sticlei. În timp ce învârtea dopul, deja am știut ca e cola mea. Mi-a verificat din nou legătura și a deschis și cealaltă sticla, ca să nu fie ușor. A turnat în pahar. Deja știam că îmi da din cealaltă cola. A zis ca nu e posibil. Ok, am mirosit și am zis: e cola cea neadevărata. M-a obligat să gust, crezând că mă înșel.
Coca Cola e Coca Cola și nu o pot confunda.
Vă promit că încerc să scap de această băutură, însă nu e foarte ușor. Am redus mult în ultimul timp și o iau neapărat zero.

P. S. Vechile obiceiuri mor greu.

Comentez asa:

Leave a Reply