Rețetă Tiramisù la pahar

Prăjitura aceasta simplă și gustoasă o fac destul de rar, pentru că sunt atâtea prăjituri bune și gustoase încât îi vine rândul o dată la câțiva ani.

Se spune că prăjiturile făcute de mine sunt bune, însă eu știu că nu sunt foarte arătoase. Nu înțeleg prea bine cum poate altă lume să le taie așa frumos, poate cândva o să prind și eu îndemânarea asta. Însă știu că îmi place mult să ornez prăjiturile în pahar sau bol transparent pentru că nu ies niciodată la fel și au efectul acela de curiozitate: ”Mm, iau putin de aici că are ciocolată, puțin de aici că are frișcă” și așa mai departe. E efectul acela: termini fără să-ți dai seama. Și după îți pare rău. Aia e, nu poți da timpul înapoi 😛

Cumpărasem acum câteva săptămâni o cutie de mascarpone cu gândul să fac rețeta de Tiramisù, însă nu aveam paharele perfecte, așa că am așteptat ”momentul potrivit”. Week-endul trecut am fost la Ikea și am luat un set de pahare transparente și rotunjoare, numai bine, căci mascarponele meu deja expirase, dar eu nu-mi fac griji dacă trec mai puțin de șapte zile după data înscrisă pe ambalaj, produsele sunt încă bune, de obicei. Am mai mancat și smântână expirată de două săptămâni (asta fără să știu) și parca a fost mai bună :D.

Înainte de a face rețete, citesc vreo 3-4 ca să-mi fac o idee despre cum ar trebui să fie și o idee despre cum să personalizez și adaptez după gusturile mele/noastre.

Ieri chiar voiam să respect rețeta, pentru că o aveam de la o persoană de la care am mâncat și a fost atât de bun, încât lingeai tot până la punerea vasului direct la vase curate :P, dar universul bucătăriei nu a ținut cu mine, căci mă cunoaște și mi-a tăiat internetul fix când mă apucam de rețetă. Din amintiri, am făcut așa rețeta de Tiramisù:

La o cutie de 250 grame de mascarpone, am separat două ouă (în două caserole înalte, că nu am două boluri mari), am bătut cu telul electric albușurile cu puțină sare până nu mai cădeau din caserolă, apoi am adăugat două linguri de zahăr și am bătut până s-au făcut lucioase. Apoi, cu același tel am batut gălbenușurile cu alte două linguri de zahăr (v-ați prins, pentru fiecare ou două linguri de zahăr!). Peste gălbenușuri, cu o paletă (nu mai folosim electricitatea deloc până la finalul rețetei) am incorporat bine conținutul cutiei de mascarpone, apoi puțin câte puțin din albușurile bătute anterior. Atenție! Mișcări ușoare! Iar asta e crema!

Apoi am făcut cafea espresso, 4 ceșcuțe, însă a rămas multă, ajung trei cești. Am lăsat la răcit, iar intre timp am pregătit paharele:

Le-am tapetat cu linii subțiri de lichior de ciocolată (merge și sirop de ciocolată sau alt alcool de tipul amaretto, rom, etc) peste care am presărat cacao pentru a rămâne un model frumos. Apoi am inmuiat putin un pișcot in cafeaua în care am adăugat vreo două linguri de lichior de ciocolată (merge și sirop de ciocolată sau alt alcool de tipul amaretto, rom, etc), l-am rupt să se incadreze pe fundul paharului, am adăugat un strat de cremă și tot așa până am terminat paharul.

Un alt model este să puneti pișcoturi înmuiate întregi în picioare pe pereții paharului și să îndesați crema printre ele. Deasupra presărați cacao, eventual într-o forma de biscuiți ca să fie și mai aspectuos.
image

Am făcut rețeța în maxim o jumătate de oră, cu tot cu pusul în pahare.

Țineti cont că pișcoturile se înmoaie și de la cremă și că cel mai bun acest desert este după o seară/zi în frigider!

P.S. Să vedem cine are cel mai frumos Tiramisù! Cu dovezi în poze :P!

Comentez asa:

Leave a Reply