Trebuie să știți că portul din Brindisi e organizat haotic, indicațiile sunt greșite la început, iar dacă nimerești strada bună trebuie să mergi mai mult pe intuiție, semnele sunt rare și nu prea ai pe cine întreba.
Oricum, nu era aglomerație la intrarea în port, doar un pic la check in a durat ceva să printeze biletele (poate au calculatoare ca la poșta noastră ?).
Obișnuită să văd navele de croazieră din portul din Napoli, mi s-a părut mică a noastră, însă aparențele inseala, nu se mișcă și mă simt și bine, mi-e doar frică să ies afară, prefer să nu forțez nota.
În sala de așteptare, deodată, în acea liniște de așteptare, am auzit râsete de bărbați, din acelea stridente și deranjante, cam cum auzi la noi din ușa unei cârciumi sau de pe terasa vreunui bar, însă nu erau românași, doar albanezi. M-am simțit puțin ca acasă :))
După plecare, am mers la bar să procurăm ceva pentru cină, iar dintr-o dată, se aude o muzică cunoscută, începutul unei melodii pe care o ascultam când eram mică: N&D. No, am zis că o fi altă melodie asemănătoare, însă nu, era ea! Semn că albanezii (oprește în Albania și echipajul era albanez) apreciază muzica noastră. De acum 15 ani :))). Oricum, am rămas să mănânc acolo doar pentru a o asculta, când ți se mai întâmplă una ca asta?
4:36.
Scaunele astea sunt foarte incomode, EU care dorm și în picioare dacă e cazul, nu găsesc nicio poziție bună de dormit, nici așezată pe un scaun, nici pe două. Dorm toți, ăia mai deștepți și-au adus sacul de dormit și l-au instalat pe podea. Bravo lor!
Din dorința de a ma așeza mai confortabil, m-am sprijinit de brațele fotoliului și am avut un mic soc când am văzut un cap răsărind între scaunul meu și perete:
P. S. As vrea sa afirm că nava a luat proba, însă mi-e că dă cu mucii în fasole acum la final, cu 3 h înainte de a ajunge. Mai aștept până la acest verdict.
