Didactică la distanță sau școala online pe la alții

După trei luni de educație pandemică scriu despre experiența mea pe internet cu copii de grădiniță, de 4-5 ani.

Lucrez de aproximativ 4 ani legal într-o structură școlară cu copii de la 8 luni la 14 ani. Viziunea acestei școli e foarte diferită de celelalte, întrucât reunește mai multe stiluri didactice. Personal, ideea școlii îmi place mult, sunt alte lucruri care îmi displac la ea. Copiii învață pe baza experimentării, ating materiale, gustă, se iese des din clasă/școală des, deci învățarea este ”naturală”.

Totul a început cu o zi înaintea închiderii tuturor școlilor din Italia, când colega mea mi-a spus ca probabil școlile s-ar fi închis pe o perioadă mai lungă din cauza virusului. Nu am luat în seamă vorbele, căci era o joi, m-am gândit că nu mai mureau o zi după ce deja la Napoli eram operativi cu virusul ce se întețise în toată țara. Eram obișnuită să fie școala închisă mai multe zile pentru așa zisa ”alertă meteo”, adică o urgență meteorologică care determina primarul să închidă școlile, parcurile și cimitirele cu o zi înainte de a se întâmpla ”tragedia”. De fiecare dată aproape ieșea soarele, iar profesorii erau liberi o zi.
În joia aceea am terminat la ora 14 programul meu. Am salutat copiii, ca de obicei, dar simțeam un nod în stomac. Nu știam dacă să le spun ca ne-am fi văzut a doua zi sau că școala s-ar fi închis. Le-am spus că sper să ne vedem vineri. Trei băieți, Andrea, Adriano și Fabio au venit să mă îmbrățișeze, erau aproape de ușă și mi-au dat senzația că au fost atenți la ce a zis colega mea, căci de obicei nu sunt asa drăgăstoși. Fetele desenau și nici nu s-au întors să mă salute, nimeni nu realiza ce urma să fie!

Ne-am mobilizat rapid, căci directoarea e o tipă care se mișcă repede când e vreo problemă. Duminică am pregătit o programă pentru prima săptămână. Am dat teme părinților, să continue cu programa anuală ca și cum copiii ar fi fost în clasă cu noi. Au fost toți foarte entuziasmați și am primit feedback zi de zi de la majoritatea familiilor. Și a doua săptămână a fost la fel, iar a treia a continuat în același stil.

Apoi, ne-am dat seama că gluma se îngroașă, așa că unele activități le-am trimis sub formă de video- în care ne-am expus în trening în bucătărie, fiecare cum a putut acasă la el- în acest fel fiecare urmărea când avea timp. Am început în prima săptămână cu un material video pentru activitatea de mișcare, apoi am continuat cu povești, cu joculețe, cu limba engleză. După o lună jumate, când gluma s-a îngroșat și mai mult, am început, după plângeri din partea părinților care considerau că nu era suficient ce făceam noi, să ne auzim și în conferință, pe lângă celelalte activități. În timpul acesta toți angajații erau în șomaj, de la 70 la 100%, șomaj- care nici până azi nu a ajuns, informație pentru cine înjură mersul lucrurilor din România.

Așa că ne-am dat de ceasul morții să ținem la suprafață atât munca de anul acesta, cât și munca din anii trecuți. Multi părinți ne-au abandonat, alții au cerut să nu le mai dăm mailuri, căci anul viitor oricum ar fi schimbat școala, alții ne-au ignorat. După pandemia aceasta s-a văzut fața reală a multor persoane, a fost scos la iveală adevăratul caracter al oamenilor.

Tot ce știu e că am făcut tot ce s-a putut mai bine, așa cum am crezut că e mai bine, până acum nu am mai trecut prin pademie. Nu am fost formați, căci nici alții nu au mai trecut prin această situație, dar eu zic că am făcut o treabă bună. Desigur, mereu se poate mai bine, dar să lucrezi mereu de acasă nu e mai simplu decât la sediu. Mănânci acasă, murdărești acasă, speli singur, căci nu îți permiți să chemi ajutor la domiciliu. Poate unii au fii, care la rândul lor nu au fost la școală și au urmărit didactica lor, profesorii lor. Cert e că a fost greu pentru toți, important este să nu ne scunfăm în răutate și blamare.

P.S. Am primit și o recompensă pentru această perioadă:

De la Maria

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Menu