În 2011, în prima mea experință Erasmus la Bari, după ce m-am dezmeticit într-un oraș străin nou în care eu nu vorbeam limba lor și ei nu vorbeau engleză, am avut norocul să nimeresc în paradisul mâncării, pentru că puteam mânca aproape orice, fiind împotriva cărnii. Baza sunt roșiile și mozzarella, nume pe care îl poartă chiar și plaja din oraș.
Nu mai știu ce a fost înainte, focaccia sau panzerotti, dar sunt sigură că le iubesc și că nu mă voi sătura de ele vreodată. Focaccia mâncam cam în fiecare zi când nu găteam, deci de câteva ori pe săptămână. O luam din spatele Ateneului, un sfert de tavă cu un pepsi inclus, 1 euro. Era super sărată, dar și uleioasă și gustoasă. Uneori stăteam la cozi imense, atât de bună era.
La distanță de 11 ani de la prima ”întâlnire”, am încercat să o fac acasă. De două ori.
Prima oară am respectat rețeta întocmai și a ieșit ca la ”panificio”, a doua oară, adică azi, nu m-am mai documentat, crezânt că îmi aduc aminte, deci nu mi-a ieșit perfectă, că am umblat la rețetă.
INGREDIENTE
un cartof fiert în coajă și decojit – 200 g
200g făină 0
300 g făină semola (din aceea galbenă)
12 g drojdie proaspătă sau 5 uscată
300 g apă călduță
ulei de măsline cât încape (câteva linguri)
10g sare
roșii strivite cu mâna
măsline
sare, piper
Pisăm cartoful, adăugăm toata făina, dizolvăm drojdia în apă și adăugăm încet apa, amestecăm, adăugăm sarea și ulei. Frământăm pănă se adună aluatul care va fi foarte lipicios și ”dezlegat”.
Lăsăm la crescut circa 4 h
Ungem o tavă cu ulei din belșug, întindem aluatul, rupem cu mâinile roșiile și le presăm peste aluat, infigem maslinele în el și presăram sare și piper peste roșii.
Dăm la cuptor la temperatura cea mai înaltă și lăsăm circa 25-30 minute, până se rumenește. Eu am dat-o la 300 de grade pentru 20 de minute.
Merge și fără pepsi, am încercat eu azi :))!
P.S. Incredibil cum mâncarea subtituie un dor…
