Category Archive : Cose della vita

În vremuri grele, eu am revenit

Lipsesc de foarte mult timp și îmi cer scuze față de puținii mei cititori fideli. M-am apucat de croitorie și de cofetarie. Par amuzante cele două hobby-uri împreună, dar vă asigur că nu au legătură.

Ei bine, în vreme de pandemie, când lumea pare că se prăbușește, eu înfloresc pe blog.

Read More

Jurnal de bord #1

Trebuie să știți că portul din Brindisi e organizat haotic, indicațiile sunt greșite la început, iar dacă nimerești strada bună trebuie să mergi mai mult pe intuiție, semnele sunt rare și nu prea ai pe cine întreba.

Oricum, nu era aglomerație la intrarea în port, doar un pic la check in a durat ceva să printeze biletele (poate au calculatoare ca la poșta noastră ?). Read More

Jurnal de cea mai lungă vacanță

Practic sunt într-un fel de luna de miere. Atât durează vacanta anul acesta, cu zilele de condus incluse, căci facem un tur european. Cinci țări în care ne vom opri cel puțin o noapte.

Conducem în doi și tocmai am terminat partea mea. Suntem aici:

In Basilicata.

Read More

Lesa pentru copii

Am văzut moda aceasta internaută în rândul părinților care nu au citit o carte despre creșterea copiilor în viața lor. Caută toți cu disperare lesa pentru copii. Sistemul acela de prindere a două brățări cu o coardă între ele; una la mâna copilului și cealaltă la mâna adultului. Cică așa nu îl pierd. Da’ tu ce ai mai bun de făcut decât să fii acolo cu odrasla ta? Lasă-l acasă dacă nu te poți ocupa. Vorbește cu el ca să nu aibă motiv să se îndepărteze. Mă rog, după isteria celor care gândesc ca mine și nu ar da niciodată banii pe așa o tâmpenie, au apărut ăia deștepți care spun că în Canada învățătoarea îi ține pe toți legați când ies la plimbare. Pai da, dar ea e una la 15 copii care nu sunt ai ei. Pericolele sunt altele când nu cunoști cum se comporta un copil pe stradă (una e într-un mediu restrâns, alta e în spațiu liber). Read More

Ghocchi cu năut și ton

Ghocchi sunt guguloaie din aluat de cartofi, care în pricipal se potrivesc cam cu orice. Prima dată i-am mâncat cu ceapă călită și ouă amestecate în timpul coacerii (parpară), foarte buni, însă acum vreau să vă arat o altă rețetă.

Read More

Bătrânețea și politețea 

Să fim clari, am douăzeci și șapte de ani abia împliniți. Deci nu sunt așa bătrână și nici nu arăt mai în vârstă decât sunt, din contră.

Am observat că de câteva luni, oamenii (românii) îmi vorbesc cu dumneavoastră. Am rămas puțin surprinsă, oare politețea la noi s-a valorificat sau e vârsta la care începi să fii văzut altfel? Read More

O altă poveste de iubire cu un pui de om

Probabil vă amintiți de puiul meu de urs adorat, care între timp s-a înălțat și aproape merge la școală. Atât timp a trecut de atunci.

Ei bine, acum că sunt educatoare, am în dotare vreo 12 pui în clasa mea și încă aproximativ 20 din clasele celelalte, cu care ne reunim după somn. Desigur, era inevitabil ca eu să n-am un copil puțin mai iubit decât ceilalți, tot un blond cu ochi căprui. Read More

Cum fac ei cumpărăturile (Partea II)

Acum cinci ani, la primea mea venire în Italia cu ocazia primei mele burse Erasmus, am rămas trăsnită când am văzut ce program teribil au la supermarket. Deschis de la 9 până la 13, închis de la 13 pana la 16:30 și deschis până seara pe la 21. Vă povesteam aici despre experiența mea cu magazinele închise.

Ei bine, asta se întâmpla la Bari. Să vă povestesc cum e la Napoli:

Orarul e cam la fel, depinde de magazin. De exemplu minimarketul de lângă bloc, pe lângă programul menționat, are închis și joi după-masă, să fie bine, să nu fie rău. Și da, ați ghicit, de obicei joi după masă am nevoie de ceva de la singurul magazin aproape de casă.

În celelalte zile, rămânând tot la minimarketul de lângă bloc, pierd o grămadă de timp. Fie că nu e nimeni (ceea ce se întâmplă fooarte rar), fie cel puțin 15 minute, dacă mai sunt și alții. Dacă trebuie să iau articole feliate, pierd de două ori timp mult, că după trebuie să și plătesc.

Ăștia în fața vitrinei cu mezeluri se gândesc atunci pe loc de ce au nevoie, zic gata și după își aduc aminte să mai ia și 100 de grame de șuncă. Zic gata și mai vor și niste mozzarella. Și tot asa, câțiva la rând. Și când să deschis și eu gura să zic ce vreau, cel dinaintea mea mai vrea totuși 100 grame de ceva. Și gata 10 minute cel puțin. Măcelarul, și el, foarte calm, salută toate doamnele respectuos, fie că se opresc la vitrină, fie că nu, taie liniștit, deși la dexteritatea lui ar putea face mișcarea în timpul cel mai scurt. Eu mă enervez uneori să aștept atât să pălăvrăgească ei, mai ales dacă sunt presată de timp, însă la final zâmbesc, îmi place că sunt așa calmi și uniți, că se respectă și își zâmbesc reciproc.

După mă strecor prin spațiul mic al magazinului și printre puhoiul de oameni și alimente și ajung la casă sau la coada de la casă. Și casierul tot la fel, cu calm, se mai uită, mai vorbește, mai face o glumă.

Azi un domn în vârstă a vrut să mă lase în față, chiar dacă luase doar două sticle de suc, iar eu aveam 3 articole, mai mici decât ale lui ca și volum- poate de aici și ”păcăleala” lui de a mă lăsa înainte, părea că am mai puține de cumpărat. L-am refuzat politicos, cinci minute în minus nu schimbau multe în situația asta.

Painted world

P.S. Și viața merge înainte…

 

 

Diferenta dintre un asistent Social si un asistent Maternal

Ok, am vazut destule insulte la adresa asistentilor SOCIALI, care saracii au invatat cate trei ani si au dat o gramada de examene la facultate, plus doi ani de master unii dintre ei, tot cu o gramada de examene si proiecte la activ, idei si prezentari- pentru a nu sublinia si pe blogul meu care este diferenta dintre asistentii SOCIALI si cei MATERNALI.

Ei bine, una deja am spus-o. Asistentii SOCIALI urmeaza macar o facultate , daca nu si un master (Atentie! nu confundati nici cu lucratorii sociali, care au urmat doar un curs de cateva luni, nici pe departe atat de elaborat precum programa unei facultati). In cadrul facultatii de asistenta sociala, studentii trebuie sa participe la cursuri si seminarii pentru a intelege lumea oamenilor care au nevoie de asistenta pentru a isi desfasura viata intr-un mod decent si uman.

La sfarsitul fiecarui semestru, pentru fiecare seminar, uneori si pentru sfarsitul cursului, studentul trebuie sa vina cu o idee noua de proiect, pe care sa-l scrie, sa faca cercetari pentru a putea scrie un proiect, si asa mai departe, deci e de munca.

Read More

Fotbal feminin pe teren sintetic

Ultima mea pasiune a venit odata cu invitiatia unui prieten de a juca fotbal o data pe saptamana. Invitatia nu era pentru mine, insa cu ochii mari si sclipiciosi am intrebat: “Pot veni si eeeu?”.

Am avut noroc, echipele erau mixte, dar nu mixte in ale experientei, ci in ale sexului. Joaca fete si baieti cot la cot. Pare dificil sa fii intr-o echipa cu necunoscuti, pe cand tu n-ai mai atins o minge cine stie de cand, crezand ca ei sunt inzestrati cu talente exceptionale, insa lucrurile stau altfel in realitate.

In cazul meu, baietii sunt intelegatori cu stangacia fetelor, dau pase la toata lumea, iarta cand, din greseala, mingea ajunge la adversar si nu se supara daca lovesti pe langa poarta. In mod ciudat, toate greselile astea te motiveaza. Te motiveaza sa alergi mai mult si sa navalesti peste adversar sa-i “furi” mingea. Sa faci scheme, sa pasezi mingea cu calcaiul, sa dai cu capul, sa opresti mingea inalta cu umarul, genunchiul, burta, fundul.

Read More