Category Archive : Esențialul de azi

În vremuri grele, eu am revenit

Lipsesc de foarte mult timp și îmi cer scuze față de puținii mei cititori fideli. M-am apucat de croitorie și de cofetarie. Par amuzante cele două hobby-uri împreună, dar vă asigur că nu au legătură.

Ei bine, în vreme de pandemie, când lumea pare că se prăbușește, eu înfloresc pe blog.

Read More

Cum e să conduci mașina în Napoli

Precizez mașină, pentru că în Napoli poți conduce ce vrei tu: motocicleta, bicicleta, căruța… De fiecare dată cu greu, dacă nu ești napoletan sau unul care nu respectă regulile de circulație pe care le învățăm noi în România. Read More

O altă poveste de iubire cu un pui de om

Probabil vă amintiți de puiul meu de urs adorat, care între timp s-a înălțat și aproape merge la școală. Atât timp a trecut de atunci.

Ei bine, acum că sunt educatoare, am în dotare vreo 12 pui în clasa mea și încă aproximativ 20 din clasele celelalte, cu care ne reunim după somn. Desigur, era inevitabil ca eu să n-am un copil puțin mai iubit decât ceilalți, tot un blond cu ochi căprui. Read More

Mini culegere de remedii pentru nas super infundat

De când lucrez într-o creșă, sunt non-stop răcită sau gripată. Am mai fost și alte dăți, doar că acum simptomele sunt mult mai accentuate decât cele mai rele zile ale mele. Ieri am intrat în panică, din cauza nasului înfundat care nu se mai desfunda nici cu inhalații, așa că am cerut un prim ajutor pe facebook, ca tot omul din secolul nostru. Și am primit multe răspunsuri de la prieteni și de la frați și surori de încredere. Am să înșir toate recomandările aici, pentru că e păcat să se piardă, poate are și altcineva nevoie de inspirație. Până la urmă mi-a mai trecut cu baie fierbinte cu sare la picioare și nițică răbdare.

  • seara înainte de culcare picioarele în apă fierbinte tare cu sare de muraturi/mare, apoi bagă-te in pat;
  • VAPORUS sau VAPORUB , era un gel cu eucalipt,  foarte bun si pentru inhalatii si pentru uns seara pe piept
  • Ceai de salvie, abur
  • Hrean ras pus intr-o farfurie,langa pat< sau ceapa,doar ca ceapa are miros mai neplacut> ….ori sa inhalati ulei esentiaal de menta ori eucalipt.
  • Câte o picătură de lămâi în fiecare nară
  • Încearcă lumânări TADE de la magazinele naturiste.
  • tine-te de nas si fa miscare gen da 2-3ture de camera in timp ce te tii de nas, si apoi ti se desfunda
  • Suflă mucii la timp
  • (cineva) Personal m-au ajutat pastilele aerius,recomandate de ORL
  • Bixtonim sau rinofug
  • Olynth si Sinupret pastile
  • Avamys, nasonex, nasodren
  • 6 – 10 plicuri de 50 g de bicarbonat de sodiu in cada cu apa fierbinte vor face minuni! Intri si te relaxezi o ora si a doua zi va fi bine ! Semnat – antifarmacistul din mine !
  • Irigatii nazale cu apa, sare si bicarbonat
  • Soluție salina, ser fiziologic
  • paracetamol sinus – are rol de decongestionant
  • Batista bebelusului
  • Usturoi crud (mâncat din timp)
  • Programare de urgență ORL
  • Apa calduta cu sare trasă pe nas
  • Sambucus nigra ch 9
  • Inhalații cu esență de eucalipt sau mentă

P.S. Acestea sunt soluții date de oameni care le-au probat pe pielea lor, nu este neapărat necesar să dea rezultate și la voi. Cel mai bine, consultați un medic dacă vă simțiti în neputință.

Da, ma bucur ca nu mai fumati inauntru!

E faina legea asta, o asteptam demult. Am vazut azi toate barurile suparate ca au trebuit sa arunce scrumierele lor puturoase (le puteti pune oricum, poate cineva trebuie sa arunce si altceva decat un chistoc, de exemplu o guma sau un servetel), ca au trebuit sa aeriseasca bine (slava domnului cu legea, asa ati mai deschis si voi geamurile) si ca azi de dimineata nu au avut deloc clienti (din cauza legii, cica), dar daca totusi venea cineva, prin postul vehement de pe Facebook era anuntat ca ei sunt in spatele carciumii, fumand in frig si ploaie. Asa, si?

Eu chiar ma saturasem sa ma suspecteze de fiecare data maica-mea ca m-am apucat de fumat, sa-mi spele hainele cand ma intorceam din oras, haine pe care mi le pusesem doua ore si voiam sa le mai port si ziua urmatoare, ca sunt eco si nu erau destul de murdare. Dar puteau! Si date afara iarna o noapte intreaga puteau!

Read More

Polemici de nuntă

De la tradiția din moși strămoși, această nuntă a devenit un subiect de dezbatere chiar vehement, însă eu vă spun căteva aprecieri personale, că tot am citit azi articolul unei persoane fustrate, necăsătorite, bănuiesc, căci altfel n-ar fi fost așa arțăgoasă în privința nunților și nici nu s-ar fi obosit atât să scrie un articol lung în care să expună 5 motive ale inutilității și prostiei acestei tradiții. N-o luați ca pe o reclamă, articolul e aici.

Sincer, eu m-aș mărita. M-aș căsători dacă m-ar cere și aș spune DA doar dacă în acel moment al vieții consider că el este cel lângă care vreau să rămân până la sfârșitul sfârșitului, cel alături de care vreau să mă trezesc și cel alături de care vreau sa adorm, cel căruia i-aș accepta ieșirile și fixurile, cel pentru care aș face tot ce am scris aici, inclusiv dulceață și covrigi.

Read More

Teoria orice-ului

Câteodată mai greşesc şi îmi spun în gând că sunt sigură că va fi într-un anumit fel, ceva anume. M-am buşit de nişte experienţe şi cert e că nu putem fi siguri de nimic.
Acum vreo 4 ani, o tipa rromă mi-a zis, într-un context anume dar pe care nu-l mai înşir aici, să n-am încredere în nimeni, decât în mine. Acum veţi spune că şi eu ascult la oameni d-ăştia. Tipa era chiar faină şi sigur mi-a zis asta din experienţa proprie, mai ales că era vorba de iubire.
Am văzut aseara ”The theory of everything” şi pe lângă faptul că m-a emoţionat până la lacrimi şi piele de găină doar când mă gândesc la situaţia lui Hawking, m-a pus şi pe gânduri. Mi-e foarte greu să am o părere precisă despre acest om. Pe de o parte, mi se pare super tare, e un om extraordinar şi foarte norocos, cu o grămadă de premii şi cu şansa de a-şi trăi viaţa aproape ca şi cum n-ar avea o dizabilitate, însă nu-mi vine să cred că a fost capabil să divorţeze după toată osteneala soţiei lui care a făcut totul din dragoste şi nu din obligaţie. Măcar la final a fost şi ea fericită şi eliberată… (deşi nu-mi place cum sună) cu alt bărbat. Îmi place că nu devenise dependent de o persoană, era dreptul lui să ia deciziile acelea, să îşi trăiască viaţa cum ştia el mai bine, însă faptul că a avut inima rece m-a lăsat perplexă. Nu ştiu cum a putut să fie aşa nepăsător, să nu zic „miserupist”.
Practic, am putea fi siguri că o persoană ca Hawking nu ar depunde niciodată cerere de divorţ unei soţii care l-a acceptat şi care i-a fost alături atâta vreme. Am putea fi siguri că o iubeşte şi că nu s-ar putea uita la altcineva. Am putea fi siguri că n-ar fi cineva care să îl ia de soţ în situaţia lui. Această siguranţă e un mit. Nu există. Se poate întâmpla orice. Începând cu celălalt şi terminând cu voi. Sau începând cu voi şi terminând cu ceilalţi.
Au trecut 24 de ore şi tot la filmul acela mă gândesc. Ce e siguranţa şi cum o să mai am încredere în oameni, în dragoste, în partener, în mine, în orice. Chiar că totul e relativ… Ce tânără mi se pare că sunt pentru gândurile astea… Na, că nici să citeşti prea mult nu face bine.
Vă recomand cu drag filmul, vă vin idei şi drag de reflecţii. Mi-am achiziţionat astăzi toate cărţile lui. Termin „Prima zi şi prima noapte” a lui Levy si mă apuc de cărţile lui. După am pe listă Gomorra, mafia napoletană.

P.S. V-aţi imaginat vreodată cum ar fi să nu puteţi îmbrăţişa pe cineva drag??
Să nu vă miraţi dacă vă las fără suflare vreodată. Toate se întâmplă cu un motiv.

De la Timișoara m-am dus în toată țara

De Revelion, fiind singură, am avut o groază de timp să mă gândesc. Și m-am gândit eu așa să mă uit cât costă bilete de avion.
Bari-Timișoara 20E dus întors. P-ăsta îl iau! Am prieteni acolo, era mai scump Târgoviște-Timișoara, am zis gata, nu mai stau pe gânduri. După o săptămână, prietenii mei cei dragi din Bari au zis ca vin la București pentru cumpărături de nuntă, la care voi fi nașă. Nu, nu m-am căsătorit între timp, dar fac repetiții să prind buchetul. Mi-am luat și aici bilet, deși nu era în plan. Am zis că vin cu ei și stau și eu o săptămână acasă, la binele din România.
Despre Timișoara, ce să vă zic. O grămadă de italieni, dar nu din cei rafinați. Mult gri, porțiuni de oraș ca scoase din cărțile de istorie din perioada comunistă, oamenii cu o flexibilitate bună a nasului și prieteni vechi și dragi. De fapt, ei au salvat situația, altfel aș fi rămas cu o părere urâtă despre acest oraș din vestul României.
Trei zile infinite, după care m-am pus în pat semiadormită, obosită moartă și cu grijă să mă trezesc la timp să prind avionul. Pe la 1 noaptea a sunat telefonul. De două ori, că prima n-am răspuns. Am zis că răspund altă dată. Până la urmă, știam că n-am cale de a dormi și am tras de butonul verde. 10 minute de vorbit și mi-am resetat ceasul, pentru ora 7 de dimineață. Traseul se schimbase. In ziua aia am ajuns la Sibiu care mi s-a părut, pe lângă Timișoara, un fel de altă țară. Mereu mi-a plăcut Sibiul. Deja îl cunosc destul de bine. Acolo, o ciorbă bună rău, în pâine. Păcat că după ce am terminat-o nu ne-a umplut-o cu altceva. A rămas goală și nemâncată. Era așa proaspătă… Visul oricărui român întors acasă. Pâine noastra cea de toate zilele.
După, am ajuns la Brașov. Alt oraș cu B care e bine infipt în inima mea. Ultima dată am zis că nu-mi va fi dor, pentru ca lucrurile nu fuseseră tocmai frumoase când am plecat. Băi, dar îmi lipsea atât de mult… Ce bine ca am ajuns acolo! Am reușit să mă văd și cu oamenii dragi, și ei bine înrădăcinați acolo, în stânga sus. Numai puiul de urs a lipsit din conturarea acestor zile minunate.
După acest episod la fel de scurt ca cel din Timișoara, a luat capăt vacanța mea prelungită și am ajuns acasa, unde le-am făcut o surpriză alor mei, mai devreme decât programasem. Și după, m-am apucat de lucru la o cercetare puțin eșuată, dar care mi-a dat indicii despre direcția în care trebuie să merg.
Aveam o grămadă de planuri pentru săptămâna asta, să învăț să înot, să citesc, să iau interviuri, să stau cu bebe, să stau lângă puținele persoane care știau că sunt acasă… Am reușit doar să mă agit, să iau mult mai puține interviuri decât credeam, și asta nu din cauza mea, să conduc, că de abia așteptam, de inot nici nu se pune problema, deși am avut o tentativă și instructorul dormea somnul de frumusețe și alte chestii mărunte care nu merită menționate. Ar mai fi ceva, m-am tuns și am o nouă suviță și mai evidentă ca precedenta.
Sunt mulțumită de escapada asta, am lucrat de acasă oricum și probabil și mai mult decât aș fi făcut la Bari. E OK.

P.S. Revin cu o galerie foto curând! Trăiți frumos și urmați-vă inimioara, chiar dacă sună clișeic.

Colecţionara de „prima dată”

Când e ultima oară când ai făcut ceva pentru prima dată?

Pot să mă laud că săptămâna aceasta nu am dus lipsă de lucruri pe care le-am făcut pentru prima dată şi vă spun cea mai nouă primă oară. S-a întâmplat azi.

Am fost pe plajă la o lectură cu prietena mea, Raluca. Stăteam aşa liniştite, pe păturică, cu cărţile îndesate sub nasuri, când apare un tip înalt şi slab, de culoare, cu un fes Bob Marley pe cap, vânzător de curele bărbăteşti. Eram amândouă întinse şi ne-am ridicat. Sincer, mie îmi era teamă de el pentru că eram în pădure singure şi cine ştie ce ne făcea, în ciuda meseriei mele, încă am prejudecăţi (sau teamă de necunoscut).

Pane e Pomodoro şi..căţei salvatori de vieţi...

Pane e Pomodoro şi..căţei salvatori de vieţi…

Raluca tocmai a terminat un stagiu de practică la o asociaţie care se ocupă de imigranţi şi ştie foarte bine situaţia lor, spre deosebire de mine care creez filme SF. N-a încercat să ne vândă curele, dar ne-a spus că îi e foame. Raluca, suflet bun, s-a dus la barul de lângă că îi caute ceva cu orez pentru că au probleme cu stomacul şi orezul e bun. M-a lăsat singură cu el, iniţial vă daţi seama ce filme erau in capul meu, dar m-am liniştit după. Nu m-ar fi lăsat să mă mănânce acolo (ar fi putut la cât de foame îi era). Era din Camerun şi avea un nume foarte frumos pe care nu mi-l amintesc. Eram şocată că a călătorit trei zile pe barcă, fără apă şi mâncare. Era de doar trei zile in Bari – iar ultimele trei zile au fost sfârşit de săptămână – şi de o lună în Italia, ajuns pe partea cealaltă a cizmei, în Catania.

Cele cinci minute în care am stat cu el mi s-au părut… lungi şi stupefiante… eram într-o stare de surprindere totală, nu ştiam ce să-l întreb să nu se simtă ciudat, să nu îi stârnesc amintiri, să nu îi fac rău. M-a întrebat dacă sunt cu familia aici, dacă am prieten şi s-a întristat şi mai rău văzând că sunt şi eu la fel de singură, însă… eu sunt într-o situaţie total diferită. M-am întristat şi eu. Nu ştie limba italiană, doar engleză, spunea că italienii sunt rasişti (şi eu sunt, nu ştiu dacă şi-a dat seama), însă i-am povestit despre cum suntem noi văzuţi, ca naţie. Ştia deja :)). Un alt aspect pentru care sunt norocoasă, că n-am avut probleme de diferenţă de cultură.

Azi a fost prima oară când am dat „noroc” cu un negru. Avea mâna moale, ochii galbeni, trişti, obosiţi… Părea inteligent, mi-a plăcut de el. Spunea că studia medicina acolo, dar din cauza condiţiilor din ţara lui a fost nevoit să plece. Nu ştiu ce să zic, din disperare unii oameni mai pot spune şi neadevăruri, doar ca să impresioneze. Mie mi s-a părut super sincer şi îmi pare extrem de rău că nu i-am zis să ne întâlnim mâine să-i dau o farfurie cu mâncare caldă. Mi-ar fi făcut plăcere.

De când l-am privit plecând sunt aşa… tristă (chiar am vărsat câteva lacrimi), îmi pare rău pentru el, am încercat să-l încurajez, n-am văzut nicio schiţare de zâmbet (ştiu, e normal, dar pentru mine.. ciudat), sper să fie totul bine şi să ducă o viaţă demnă. Mă bucur că a vorbit cu noi, sigur avea nevoie să vorbească cu cineva… sub şocul poveştii lui şi din egoism, poate  am vorbit eu mai mult decât el… În final, măcar a mâncat ceva şi are bani să-şi ia orez. Sper din tot sufletul să fie bine. E primul om de culoare cu care am vorbit. M-a impresionat mult povestea lui… Oare cât mă voi mai gândi la ea?

Poezie în acord cu rândurile de mai sus

P.S. Mâine împlineşte 25 de ani! Anul ăsta o să-mi fac ziua alături de imigranţi. Am zis!

Bifa albastră

Utilizatorii serviciului Whatsapp probabil au observat că apare o nouă culoare în ferestrele de chat, albastrul bifelor mesajelor trimise.

Probabil că ştiti şi ce înseamnă… mesajul a fost citit de către cel căruia i l-aţi trimis.

Uploadul a fost făcut ieri, după cinci ani de la lansarea serviciului Whatsapp, putând chiar vizualiza la ce oră a fost citit mesajul. Adică ora la care culoare bifei a devenit din gri, albastră.

Probabil vă întrebaţi de unde ştiu atâtea detalii şi de ce vi le spun şi vouă. Ei bine, de ieri mă tot amuz cum parcă toţi italienii au înnebunit de când a apărut noutatea aceasta. Adevărul e că ei folosesc mult aplicaţia şi probabil le e teamă de consecinţe 😀 .

La două secunde după ce am observat lucrul acesta, deja Facebookul (o aplicaţie diferită) a fost invadat de poze cu mesaje legate de bifa faimoasã. Cât de repede s-au mişcat cârcotaşii ăştia mici să facă mişto de faptul că vor fi „prinşi” mai uşor de acum, când vor vrea să spună o minciunică.

Tocmai am auzit la radio o ŞTIRE despre noutate. Vă daţi seama despre ce vorbim? Toţi italienii mei de pe Facebook au postat ceva în legătură cu asta. Eu stau şi râd de ei, cum se agită pentru nimic.

Tabloul se numește "Ecoul" și pare cã spune: "Bifã albastrã, du-te naibii!".

Tabloul se numește “Ecoul” și pare cã spune: “Bifã albastrã, du-te naibii!”.

P.S. Printre amicii mei italieni, am şi persoane care ştiu cum poate fi păcălită faza asta. La nici o zi de la apariţie. Super tare!

Mai rãmâne bifa care atestã cã mesajul a fost și înțeles 😉 .