Category Archive : Tinerețe

O nouă pasiune

Un lucru pe care putini il stiu despre mine este faptul ca am fost mereu o semi-sportiva.

De cand am inceput sa ies ”pe afara” am luat mingea in brate si am dus-o in spatele blocului, unde ma asteptau copiii ragusiti ”Roxanaaaaa, hai p-afara!”. Imi amintesc ca intr-o zi am spart vreo 5 mingii, traversam mereu strada sa iau alta, mereu pe ultima din sacul acela de plasa drept, aia imi placea cel mai mult. Costa 10000 de lei.

Pe la 5 ani imi amintesc de bicicleta mea rosie pe care m-am suit tot in spatele blocului. Legenda spune ca am cumparat-o cu banii din pusculita mea, insa eu imi amintesc doar cum o calaream. Dupa ce am invatat sa merg, ai mei ma duceau pe platou. Stiu pentru ca am niste poze pe acasa, eu asortata cu bicicleta. Read More

Ce faceţi pe 3 aprilie?

Pentru că m-am simţit extraordinar în mijlocul grupului Seara de carte Braşov şi pentru că ideea mi se pare o dovadă că oamenii sunt mai mult decât ceea ce se promovează la TV, am decis să extindem proiectul şi în Târgovişte, cu bunăvoinţa oamenilor deosebiţi pe care îi am în jurul meu.

Aşadar, pe 3 aprilie va avea loc prima ediţie a acestui eveniment naţional, unde vă aştept împreuna cu fondatorul acestui grup şi împreună cu alţi membri ai Serii de carte Braşov, să ne cunoaştem şi să petrecem câteva ore de calitate într-o ambianţă plăcută, la biblioteca judeţeană, lângă biserica Stelea.

Prima ediţie va consta în discuţii, lămuriri, povestiri şi delegarea cărţii pentru o întâlnire ulterioară, clasică, în stilul Seara de Carte România.

Ne vedem pe 3 aprilie!

Ne găsiţi şi pe

http://www.searadecarte.ro/

pagina de Facebook:

https://www.facebook.com/pages/Seara-de-carte-Targoviste/283669748466369

Grup Facebook:

 https://www.facebook.com/groups/259993454179884/

P.S. Join us!

1424345_10201035507591567_1769883722_n

Timp eficientizat cu minim de efort

Cât timp pierdeţi pe drumuri, alergând de colo colo, fără a face practic nimic, în afară de a vă uita în vitrine, a privi prin parbriz sau a face treburi prin casă?

Cum ar fi ca timpul dedicat activităţilor zilnice să fie util, în adevăratul sens la cuvântului?

Sună a reclamă de teleshopping, însă chiar acum iau lecţii de germana. Am descărcat lecţii audio pe laptop, pe telefon, voi face un CD pentru maşină şi voi vedea dacă ma hotărăsc să folosesc mp4-ul în loc de telefon. Important e să am spaţiu pentru tehnologie, un buzunar, un şnur de găt, că de ascultat pot asculta liniştită când lucrez la PC, când cos, când am activităţi care nu implică alţi oameni şi care nu-mi solicită toată atenţia.

Mi se pare foarte tare că, în sfârşit, am făcut chestia asta. Chiar dacă uneori mi se pare că sunt neatentă la ce face Peter (asta zice acum la căşti), sunt sigură că inregistrez undeva, într-un sertărel al creierului. Peter e la cafetărie, bea o cafea, dacă eraţi curioşi.

Din punctul meu de vedere, e mai mare câştigul decât să citeşti o carte prin autobuz, metrou, ridicându-ţi ochii din file de fiecare dată când se aglomerează, când trebuie să cobori şi asa mai departe.

P.S. E foarte tare!

Ce facem cu timpul nostru liber?

Mai întâi, ce este timpul liber? Probabil vă gândiţi că e ăla în care nu faci absolut nimic, că liber înseamnă să stai degeaba, dar, de fapt, este timpul ăla din afara obligaţiilor financiare, sociale, familiale. Adică după ce termini tot ce ai de făcut (bani, schimbat pempărşi, spălat vase), îţi revine timpul tău, doar al tău, cu care poţi face orice vrei.

Mai demult, membrii unei familii aveau activităţi împreună, ieşeau la iarbă verde, unde nu erau manele şi oameni needucaţi, sticle lăsate printre copaci şi alte mizerii ale “iubitorilor de natură”, făceau o drumeţie, se întâlneau cu alte familii preţ de câteva ore, jucau rummy cu vecinii de pe stradă sau mergeau într-o o simplă plimbare prin parc înainte de prânz.

Acum, suntem mult mai comozi. Stăm în faţa TV-ului, mâncăm o pizza, mai postăm o poza pe siteul nostru preferat de socializare şi mai tragem un pui de somn.

Alternative sunt şi astăzi, iar posibilităţi, înmiite faţă de acum 20 ani. De exemplu, poţi merge la echitaţie, poţi merge la înot oricând vrei, doar să ştii să te ţii deasupra apei, poţi merge la cules de ciuperci după ploaie, sau la cules de flori de ceai (dacă nu aveţi în faţa geamului un tei) sau fructe pentru dulceaţă (să fie făcută de A-Z de mâinile voastre). La fel de bine puteţi cumpăra 2 palete de badminton şi să jucaţi în spatele blocului (nu vă e ruşine că aveţi o vârstă, nu?) sau să închiriaţi o oră de ping pong împreună cu cineva din familie sau un prieten. Posibilităţile de călătorii şi drumeţii sunt nelimitate, doar să nu vreţi nu găsiţi ceva pe puterea propriei condiţiii fizice. Orice oraş are alternativele sale, de la parc aventura până la Arena.

Deci, haideţi să ne distrăm puţin în timpul liber, în afara calculatorului şi şederii pe o suprafaţă plană.

 

P.S. Cu atâtea idei, ce scuze mai aveţi?

Ziua mea preferată din săptămână

Pe când alții abia așteaptă vinerea cu weekendul, eu aștept ziua de luni. Mi se pare că e un nou început, că las în spate cealaltă săptămână, dacă n-a fost tocmai bună, și mai dau o șansă activităților mele. Mă trezesc de fiecare dată fresh, cu mintea limpede și regenerată, gata de încă șapte zile minunate. Și asta pentru ca weekendul, precum toate celelalte zile din săptămână, le dedic activităților care îmi fac plăcere și nu irosesc  o clipă pe ceva ce nu-mi place. Încă îmi permit luxul acesta.

Dar weekendul ăsta e o excepție. În câteva ore începe o serie de 3 zile extraordinare. Cel puțin sâmbătă particip la 3 chestii mega diferite, adică The human body, la Antipa, o vizită la cimitirul Bellu, iar pe seară, voi merge emoționată la un concert extraordinar la Romexpo. Evident, si celelalte două zile vor fi la fel de frumoase, însă totul va fi spontan. N-am așteptat acest weekend, doar aseară mi-am dat seama cât de splendid va fi. Asta dacă nu mă tai iar în ceva. Dar nici măcar asta nu va conta, tot va fi minunat. Din partea mea poate să și plouă, tot aceeași dispoziție și strălucire voi avea.

 

P.S. Vă doresc și vouă un weekend cel puțin la fel de frumos ca al meu.

Social Media Brașov

Weekend-ul acesta s-a organizat o expoziție interesantă în Piața Sfatului, având ca temă Brașovul vechi și nou, realizată de băieții de la social media Brașov. ”Tablourile” îmbină poze din anii 1920, 1930, cu poze recente, care pun în evidență trecerea timpului, evoluția modei- sau involuția, apariția mașinilor mult mai puternice și cu mărci diferite, oamenii purtători de  umbrele și oamenii purtători de cumpărături din magazinele anului 2013, de pe strada Republicii. Clădirile nu s-au schimbat foarte mult, au mai prins puțină culoare, odată cu trecerea timpului.

Ieri am vizitat și eu expoziția, în aer liber, deși o știam din mediul virtual și am surprins succesul acesteia.

 

DSCN5927 DSCN5928 DSCN5938 DSCN5939

 

Felicitări băieților!

P.S. Sunt curioasă dacă și atunci erau așa mulți porumbei și dacă lumea de Atunci îi hrănea, ca lumea de Acum.

Toate se întâmplă cu un motiv I

Desigur, au mai fost şi alte episoade, unele chiar mult mai relevante decât prezentul, însă azi parcă prea s-a canalizat universul către îndeplinirea unei ” dorinţe ” mai de demult.
Anul trecut fusei prima oară la un muzeu pe timp de noapte unde am avut parte de o surpriză extraordinară : un recital al unei voci absolut minunate de la opera Braşov.
Ziua mea de azi a început bine, cu o cafea tare şi o salată bună după care m-am îndreptat către centru, unde aveam o întâlnire. Întâmplarea a făcut să pierd nişte bănuţi, dar noi sã fim sănătoşi. Vorba aceea, iubeşte oameni, nu lucruri. Aveam două cursuri după şi m-am gândit că ar fi cazul să mănânc și de prânz. Spaţiul restaurantului era rezervat și am fost nevoită sã mă aşez lângă o domnişoară. Iniţiem o discuţie comună, ca tot omul şi zic…”mi se pare că vă cunosc, dar nu ştiu de unde”. Răspunsul m-a făcut să am mai multă încredere în simţurile mele. ” Mă faci să roşesc, n-ai de unde să mă ştii “.
brusc, universul s-a revanşat. Chiar mereu ma întrebam cum să fac să aflu numele misterioasei cântăreţe de operă.
Și azi am aflat.

P.s. Cam multe s-au aranjat în ultimul timp legat de operă…Din partea universului nu mă mai miră nimic.

Test de limbă străină pentru Erasmus

Dacă v-ați hotărât să plecați departe, să studiați într-o țară străină sau să vedeți cum funcționează lucrurile într-o întreprindere sau ONG de peste graniță, felicitări! Ați făcut o alegere foarte inspirată. Însă, înainte de a pleca, este necesar să treceti printr-o serie de etape, care n-ar trebui să vă sperie mai rău decât doamnele secretare cu care veți avea de a face.

Pentru început, luați legătura cu coordonatorul Erasmus din facultatea voastră, vă va ajuta să alegeți o țară (pentru studii există deja o listă, însă puteti deveni facilitatori comunitari, dacă reușiți să faceți pace între două universitați din țări diferite, același nume îl căpătați și dacă reușiți să stabiliți un acord între un ONG, firma, etc stăină și universitatea din partea căreia plecați) și vă va ține la curent cu toate noutățile.

Următorul pas este examenul de limbă. Puteți da la orice limbă acest examen, preferabil în limba țării în care veți pleca. Important este să vă asigurați că veți trece cu brio interviul (de obicei, studenții sunt întrebați unde vor să plece, de ce, cum văd țara străină în care urmează să trăiască, practic puțină conversație) și un test de 30 întrebări grilă, câteva conțin elemente de gramatică, altele termeni specifici profilului vostru. Între nota obținută la interviu și punctajul grilei, se face o medie. De asemenea, se ia în calcul media primului semestru (pentru master) sau media anului precedent (pentru facultate)- care trebuie să fie minim 8, făceți-vă griji în funcție de concurență. Eu sunt de părere că acest examen nu este foarte dificil, cel puțin din punctul de vedere al Universității Transilvania Brașov.

Spre deosebire de acum aproape doi ani, mi s-a părut că nu a mai fost aglomerat. Sau poate, organizarea a fost mai bună. Erasmus este o șansă de care e musai să profiți. Vezi cu alți ochi lumea, devii multicultural. Înțelegi altfel oamenii, te adaptezi fiecaruia, fiecărei naționalități pe care o întâlnești. Pleci de acasă, te descurci singur cu totul, că dacă nu, dai banii înapoi. Și de cele mai multe ori, nu sunt puțini.

Mie mi-ar fi plăcut să experimentez Erasmus Mundus, însă mi-a trecut șansa. Cine se trezește târziu, rămâne acasă. Voi profita de ultima oportunitate: Erasmus placement. Sper să faceți și voi la fel.

Pasul no. trei presupune hârțogăraie și multă răbdare. Sper să aveți ¨noroc¨ de un coordonator implicat care să aibă răbdare cu nelămuririle voastre.

P.S. Mult succes! Sper că n-am omis ceva (important), dar dacă s-a-ntâmplat, lista întrebărilor e deschisă!

Mandrie

Cine a fost in Brasov si nu a fost pe Tampa – muntele principal din mijlocul orasulului, data viitoare s-o faca. Este un loc minunat de relaxare, dar si de o plimbare, cu posibilitatea de a alege traseul, marcat sau nu. N-am pus la socoteala drumul cu telecabina pentru ca practic nu are farmec. Daca nu va grabiti, va puteti opri din 5 in 5 minute, cum am facut eu azi- pe drumul cu multe scari. Eventual puteti profita de un telefon primit, pentru a zabovi mai mult. Peisajele merita toata admiratia. Sunt absolut superbe, din oricare unghi ar fi privite: unghiul central, unghiul Racadau sau unghiul din stanga, cum te afli pe creasta. Bancutele amenajate pentru odihnirea oaselor puturoase sunt ideale pe post de pat: dedesubt pamant infrunzit, deasupra raze de soare printre ramuri de copaci pe cale de a se dezgoli, stanga oras deosebit, dreapta alta bancuta si o panza de paianjen.
Odata ajunsi pe creasta, vedem asta:

cartierul Racadau.
Mai urcam putin si vedem orasul de pe terasa, de acolo de unde scrie mare BRASOV:

Si ne-am oprit la o floricica din aceea sanatoasa, cu muuulte euri

dupa care ne-am intins pe frunzele ruginite si zgomotoase, pret de aproape 30 min, timp in care n-am atins obiectivul “citit”, asa ca amigo s-a gandit sa-mi plateasca nerespectarea de program cu o coborare off-road. Direct pe langa stanci, prin padure, pe traseu abrupt, nemarcat- a propos. A fost interesant cum de imi era atat de teama, incat nu va povestesc ca toti turistii stiu cum il cheama pe amigo, atat de tare cred ca tipam sa mearga mai incet (desi paseam cu viteza unei pisici ranite) pe pamantul care aluneca de sub picioarele mele, insa am ajuns cu curaj la destinatia finala-pranz-, fara a ameninta o clipa ca eu ma intorc sau ca nu mai merg un pas. Deci intotdeauna curajul invinge teama :)). Avantajul drumului intors a fost ca am ajuns mai repede si ca a fost mai solicitant, condimentat cu andrenalina si promisiuni, vorbe de tot felul, dar si amuzament.
Ca patriot, mi s-a parut deosebit faptul ca, pe creasta (vezi prima poza), ne-am oprit pe o alta bancuta, ca trecusera deja mai mult de 5 minute de la ultima oprire, pentru a “admira peisajul” si a imi ne tragem sufletul cateva secunde. Deodata, au aparut 3 turisti, vorbitori de limba engleza cu puternic accent latin, care s-au oprit din povestit doar pentru ca erau absorbiti de imaginea Vaii Cetatii. In clipa aceea am fost mandra de Romania, pentru minunatiile pe care ni le ofera.

P.S. Inca mai am frunze in par.

Cum trezesti un om

Cu micul dejun/pranz/cina la pat…Iar daca nu se poate intr-un mod atat de minunat, incercati mai intai cu o usoara atingere -pentru ca nu stiti in ce lupta cu extraterestri se viseaza cel pe care vreti sa-l treziti, ca sa nu-l speriati, dupa care rostiti-i numele incet, pe o tonalitate joasa. Astfel omul vostru se va trezi relaxat, gata sa-si continue viata intr-un ritm normal.
Mai exista varianta cu “un pupic”. Merge la fel de bine, insa garantez doar pentru acele momente cand cel pupat stie ca trebuie sa se treazasca.
Personal urasc zdruncinaturile sau angajarea cu adormitul intr-o discutie la care acesta nici nu stie ca trebuie sa ia parte, pentru ca practic “are alta treaba” in momentul acela. Sau cand un coleg bine-voitor incepe sa tipe, pentru a trezi pe toata lumea, eventual pluseaza cu niste glume la care oricum nimeni nu se prinde in somn. In astfel de situatii numai energici nu ne trezim, asa cum ar trebui dupa un somn odihnitor.
Daca ne place sa avem in jur oameni bine dispusi si voiosi, pe care trebuie sa-i trezim, haideti sa facem intr-un fel sa nu le spulberam visele. Asta implica sa-i trezim cu ‘o vorba buna’.

foto
P.S. Mai ales cand este vorba de un fenomen urgent, nu-i agitati, vor fi irascibili toata perioada pana la urmatorul ciclu de somn.