Category Archive : Vedi Napoli e poi…

Cum fac ei cumpărăturile (Partea II)

Acum cinci ani, la primea mea venire în Italia cu ocazia primei mele burse Erasmus, am rămas trăsnită când am văzut ce program teribil au la supermarket. Deschis de la 9 până la 13, închis de la 13 pana la 16:30 și deschis până seara pe la 21. Vă povesteam aici despre experiența mea cu magazinele închise.

Ei bine, asta se întâmpla la Bari. Să vă povestesc cum e la Napoli:

Orarul e cam la fel, depinde de magazin. De exemplu minimarketul de lângă bloc, pe lângă programul menționat, are închis și joi după-masă, să fie bine, să nu fie rău. Și da, ați ghicit, de obicei joi după masă am nevoie de ceva de la singurul magazin aproape de casă.

În celelalte zile, rămânând tot la minimarketul de lângă bloc, pierd o grămadă de timp. Fie că nu e nimeni (ceea ce se întâmplă fooarte rar), fie cel puțin 15 minute, dacă mai sunt și alții. Dacă trebuie să iau articole feliate, pierd de două ori timp mult, că după trebuie să și plătesc.

Ăștia în fața vitrinei cu mezeluri se gândesc atunci pe loc de ce au nevoie, zic gata și după își aduc aminte să mai ia și 100 de grame de șuncă. Zic gata și mai vor și niste mozzarella. Și tot asa, câțiva la rând. Și când să deschis și eu gura să zic ce vreau, cel dinaintea mea mai vrea totuși 100 grame de ceva. Și gata 10 minute cel puțin. Măcelarul, și el, foarte calm, salută toate doamnele respectuos, fie că se opresc la vitrină, fie că nu, taie liniștit, deși la dexteritatea lui ar putea face mișcarea în timpul cel mai scurt. Eu mă enervez uneori să aștept atât să pălăvrăgească ei, mai ales dacă sunt presată de timp, însă la final zâmbesc, îmi place că sunt așa calmi și uniți, că se respectă și își zâmbesc reciproc.

După mă strecor prin spațiul mic al magazinului și printre puhoiul de oameni și alimente și ajung la casă sau la coada de la casă. Și casierul tot la fel, cu calm, se mai uită, mai vorbește, mai face o glumă.

Azi un domn în vârstă a vrut să mă lase în față, chiar dacă luase doar două sticle de suc, iar eu aveam 3 articole, mai mici decât ale lui ca și volum- poate de aici și ”păcăleala” lui de a mă lăsa înainte, părea că am mai puține de cumpărat. L-am refuzat politicos, cinci minute în minus nu schimbau multe în situația asta.

Painted world

P.S. Și viața merge înainte…

 

 

Ziua îndrăgostilor sărbătorită prin cultura

Îndrăgostiți de Napoli. Asa suna îndemânarea primăriei pentru a instiga populația la cultura. Noi am acceptat invitația și am fost astăzi sa vizitam, într-o clădire aproape de gara, casa dell’Annunziata, un loc unde demult se lăsau copiii abandonați.
Casa aceasta, devenita intre timp primul spital specializat în bolile copiilor din Europa, era un fel de orfelinat. O mama care dorea să-și abandoneze copilul în primele zile de viata venea pe strada respectiva, la poarta casei și își lasă odrasla într-o roata. Trăgea clopoțelul, iar o sora o rotea  pentru a lua copilul. În cazul în care se credea ca într-o buna zi copilul va reveni în familie, mama lasă o medalie pe jumătate copilului. Eventual cu o mica scrisoare cu detalii despre copil. Read More

Impresionant în Napoli

Acum o luna cumpărasem un voucher pentru un muzeu din ciclul “muzee subterane” (azi am văzut museo del sottosuolo), pe care îl recomand cu entuziasm. Prezentarea ghidului a fost practic un joc de rol și anume “munaciell”, un personaj care te ajuta sau nu, depinde de situație.
Odată terminată vizita, întorcându-ma spre casa, din mașina blocată într-o mică intersecție văd spectacolul acesta :

image

Read More