Pasionată fiind de articolele vintage, am vorbit cu Dorina, colega din camera alăturată, să mergem la un târg specializat în acest domeniu. Stabilisem să plecăm de acasă, dar întâmplarea a făcut să ne întâlnim pe strada Republicii.
Ora 15:00. Am cumpărat bilete, am luat 5-ul, deşi trebuia 31 şi am ajuns la tarabe. Bineînţeles, că nu am găsit nimic, de când cu criza asta, până şi negustorii s-au reprofilat. Autobuzul greşit ne-a făcut să dăm peste un magazine cu portocale delicioase şi ieftine(2,4 lei kilu`), drept pentru care peste câteva ore ne-am întors. Gândindu-ne că poate în Carrefour am putea găsi ceva interesant, luăm 31, după care schimbăm 17( în condiţiile în care ne-am făcut abonament de o zi:P) şi iată-ne în lumea minunată a cumpărăturilor.
Plimbându-ne printre rafturi după nici noi nu ştim ce, găsim minge de volei(pasiunea ei). Bineînţeles că nu poate rezista, doar nu aveam niciuna acasă, iar în cazul în care la 12 noaptea se trezea(deşi adoarme numai după 2) cu poftă de volei, să ştie că o are sub pat. Cumpărăm totuşi şi ceva de mâncare gen legume congelate şi pâine, după care pornim spre universalul Maria, de unde cumpără spărgător de usturoi (nici d-ăla n-avea), cine ştie când îi trebuie.
Aşteptând autobuzul, ne dăm seama că au zburat 3 ore de când suntem plecate de la facultate. Ajungând acasă, despachetăm, conversăm puţin pe Facebook şi mergem să mâncăm ceva înainte de volei. Ne pregătim intens pentru duel- sticlă cu apa, cheia, câţiva bani de portocale, şi telefoanele, bineînţeles- şi mergem în parcul din Livada Poştei să vedem cum se prezintă terenul- puţin noroi pe lângă, dar tocmai bun pentru ce vroiam noi să facem. După 5 minute de volei, punem mingea jos şi începem să alergăm dintr-o parte în alta a terenului, să vedem cine da mai multe goluri în poarta inexistentă. După o oră, fluier de sfârşit de meci, în ideea să mergem după portocale, dar nişte flăcăi ne roagă să mai rămânem să jucăm şi cu ei doar puţin, că oricum la 8 trebuiau să fie acasă. Rămânem totuşi, deşi abia mai puteam merge, câteva minute, după care luăm iar 31 şi mergem iar să cumpărăm. Până la staţie ne-a venit ideea să mergem pe jos puţin, că tot era o atmosfera aşa plăcută.
Mingea nu a luat nicio clipă pauză, târându-se pe astfalt big time. Nevoile fiziologice ne fac să ne îndreptăm spre Kaufland, dar ne oprim la Mc Donald`s. O îngheţată şi o porţie de cartofi pai definitivează masa de seară, ceea ce ne face să ne îndreptăm spre troleul 8 cu care mergem doar 3 staţii, pentru a merge mai mult pe jos. De aici împărţim urări de “sănătate” în stânga şi în dreapta, toţi fiind foarte entuziasmaţi că două fete plimbă o minge pe stradă.
Ultima energie o consumăm jucându-ne pase printre jaloanele reprezentate de stâlpi pentru împiedicarea pătrunderii maşinilor pe trotuar. Câţiva ni se alătură pentru câteva minute, mândrindu-ne că atragem atâtea priviri fără a fi pe tocuri sau purtând fustiţe scurte. Aproape ora 23. Ne îndreptăm către un 4, da nu înainte de a mai juca puţin fotbal pe trotuar.
Ajungem acasă în jur de 23:30. Mai era timp de o plimbare cu atobuzul, însă Dorina refuză. Se va revanşa.
P.S. Hristos a înviat!
heeei, ce surpriza placuta sa`ti gasesc blogul ;)) sa scrii, o sa te citesc 😀 :*
Ma bucur ca am reusit sa te conving sa scri in formatul asta…si chiar iti iese.
Se pare ca ai avut o zi super, cu exceptia mesei de la MC…eu nu stiu de cand nu am mai fost sportiva…In momntele astea dau vina pe bac, desi, fie vorba intre noi, nu are nicio legatura.
:*
Ca de obicei esti foarte busy donsoara. Iar Dori se da la fund :)))
foarte frumi rox … si asta numai intr-o zi 😉
Exact cum spuneam, ai talent… Continua tot asa, o sa te urmaresc si eu. Este primul meu blog…
“Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine.Avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem.Avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata Ci PE CINE ai!Am invatat ca scrisul,
Ca si vorbitul,Poate linisti durerile sufletesti!
Avem timp pentru toate……” (Octav. P.)
Si cu asta am spus tot…… (deocamdata) 🙂
B&D
Felicitari pentru articol. M-ai facut sa zambesc chiar si la ora 4:47 dimineata.
Mai frumos e faptul ca reusesti sa faci atatea lucruri marunte intr-o zi, dar care iti creeaza o buna dispozitie de neuitat.
Bravo Roxi.
Intr-adevar, nu o sa uit momentele astea. Le-am scris pentru a incuraja tinerii:)) sa faca miscare si sa le arat ca se pot distra si fara cluburi noapte de noapte. Oricum o sa imi aduc aminte cu placere de ele, chiar si peste 10 ani. Multumesc pentru gandurile frumoase:)