Niciun sentiment

N-am absolut niciun sentiment legat de plecarea mea definitiva din lumea Erasmus din Bari. Sunt linistita ca si cum as pleca intr-o excursie intr-un oras invecinat. Si m-as intoarce in cateva ore. Las in urma amici temporari, sau poate permanenti, marea invecinata casei, mic-dejunurile dulci, cu cafea, locurile in care mergeam cand eram trista sau nervoasa, pentru ca ma linisteau. Las in urma camera mea cea mare si luminoasa. Colega mea de camera s-a mutat azi. Nu ne-am spus nimic, doar ne-am imbratisat ca si cum maine dimineata ne-am zambi din nou, ca de fiecare data. Las in urma soarele de duminica si zilele cand mereu bila de pe cer stralucea cand mergeam in piata de fructe. Las in urma prietenii mei vanzatori extrem de simpatici, de care acasa nu gasesc. Las in urma atat de multe, incat vreau sa ma intorc sa mai traiesc aici. Macar o perioada. Poate ca, in sinea mea, stiu ca asa se va intampla si de aceea nu am niciun sentiment.
Unde voi gasi acasa un loc linistit si splendid, la 10 minute de mers pe jos in care sa merg mereu, asa cum faceam aici?
Maine o sa fie o mica petrecere de ramas-bun la mine acasa, bineinteles cu lucruri care amintesc de Romania: vin fiert si negresa mea.

P.S. Ce bine ca s-a intamplat!