Urari.. sa da sau sa nu?

Craciunul trecut l-am petrecut la o familie italiana pe care nu o mai vazusem pana atunci, deci nu aveam o relatie deosebita in acel moment. Am ajuns acolo printr-o prietena, fiica cea mare a familiei, care locuia impreuna cu mine in apartament. Nu a fost nimic special, mi s-a parut doar un pranz in familie cu mancare obisnuita si nimic traditional. Acum, poate nu cunosc prea bine cultura italiana, insa sigur mi-as fi dat seama daca era ceva specific. Intr-adevar, aveau brad si scena nasterii domnului( asta chiar e tipic la ei), dar ce Craciun ar fi fost si fara acestea?
Am fost surprinsa de toti membrii familiei- de la mama si tatal ei pana la bunici si matusi prin gesturile dragute pe care le-au facut pentru ca eu sa nu simt distanta de casa si cei dragi. Insa, am observat stradania, ma asteptam sa nu fie naturali 100% si sa isi dea tot interesul pentru a ma simti parte din familie. Toate bune si frumoase pana cand am deschis o felicitare insotita de niste prajiturele delicioase, pe care scria aproximativ: ” Ceva dulce pentru a suplini dorul de casa si cei dragi”. Noroc ca a sunat telefonul si am fugit sa raspund pentru ca stiam cine e, ca altfel nu cred ca mai terminam de plans pana seara. Doamna a vrut sa isi arate afectiunea si a reusit, insa mai bine renunta la felicitare. Sintagma ‘alaturi de cei dragi’ m-a facut sa realizez ca este Craciunul si ca eu lipsesc de acasa in aceasta zi importanta pentru prima data. M-a facut sa realizez cat sunt de norocoasa, totusi, ca nu il petrec singura in palat( apartament) pe internet, savurand un iaurt, eventual paste, si il petrec alaturi de o familie numeroasa si deosebita- tot cu paste.
Asa ca, de atunci ma gandesc de doua ori inainte sa fac urari, pentru a nu rani. Orice cuvant raneste daca nu este pus la locul potrivit. Mi-am promis ca nu voi mai folosi ‘alaturi de cei dragi’ pentru ca nu stii niciodata unde se afla celalalt. Cred ca nu am dat niciodata un mesaj doar de dragul de a-l da, insa am primit de la oameni cu care n-am mai vorbit de ani si nu stiau ca sunt plecata, urandu-mi acelasi lucru “Sarbatori fericite alaturi de cei dragi”. La fel si cu ‘fericitul’…poate pentru unii nu e.

Asa ca eu va urez sa fiti sanatosi si toatele cele bune!

Recunostinta fata de italieni mi-am aratat-o pregatind o prajitura dupa reteta lor. Fiind prima data, n-am dibacia construirii romburilor din aluat. Dar e delicioasa. V-as fi invitat la o portie, insa cu prima ocazie rezolvam.

P.S. Va imbratisez cu drag.