Casa de la jumătatea drumului

Pe povârnişul unei pitoreşti coline din Italia, la jumătatea drumului dintre Veneţia şi Verona, se afla un mic han. Într-o noapte, poposi acolo un drumeţ.

-Încotro mergi? îl întrebă hangiul.

-Sunt din Veneţia şi mă duc să mă stabilesc la Verona, răspunse drumeţul. Ia spune-mi, continuă el, cum sunt oamenii din Verona?

-Cum erau oamenii din Veneţia? întrebă hangiul.

-Sunt nişte oameni infiorători! exclamă drumeţul. Sunt indiferenţi, reci şi distanţi. Nu ridică niciodată un deget ca să-i ajute pe ceilalţi. De aceea am plecat.

-Hm, făcu hangiul, atunci n-o să-ţi placă la Verona…Oamenii de acolo sunt exact la fel.

-Dezamăgit de spusele hangiului, drumeţul se retrăsese în odaia lui.

Mai târziu, în aceeaşi noapte, sosi încă un drumeţ.

-Încotro mergi? îl întrebă hangiul.

-Sunt din Verona şi merg în Veneţia, răspunse ce-l de-al doilea drumeţ. Ia spune-mi, continuă el, cum sunt oamenii din Veneţia?

-Dar oamenii din Verona cum erau? întrebă hangiul.

-Sunt oameni minunaţi! exclamă drumeţul. Sunt atenţi, calzi, prietenşi şi săritori la nevoie. Mi-a părut rău să-i părăsesc.

-Atunci, o sa îşi placă la Verona, spuse hangiul. Oamenii sunt exact la fel!

Morala: Ceilalţi reacţionează faţă de tine în acelaşi fel cum îi tratezi tu pe ei.

casa padure

P.S. Povestioara este preluată din ”Abilităţi de comunicare”, scrisă de Allan & Barbara Pease.

Comentez asa:

Leave a Reply