Month: October 2011

Cum fac ei orele

Astazi a fost prima zi de cursuri. Aveam 2, incepand cu ora 8, dar primul nu s-a facut, deci am avut timp sa ajung mai devreme la al doilea si bine am facut, ca multi studenti au ramas in picioare, pe durata intregului curs. Profa…era de treaba, eleganta, prezentabila, dar intreba mereu studentii ‘cum se zice’…ceea ce nu mi se pare ok sa ai tic ca profesor. Cursul s-a tinut intr-o sala multimedia, deci a pus un power point pe un laptop Mac subtire cat un caiet de matematica. La un moment dat erau ceva probleme tehnice si nu a continuat pana nu le-a rezolvat. Ora trebuia sa fie de 2 ore, dar scazand terminarea mai devreme cu 30 min si rezolvarea problemelor inca vreo 20, faceti voi socoteala ca e simpla.
Sala de clasa era cam mica pentru numarul de studenti care participau, scaune din acelea cu suport de scris, dar bineinteles ca la unele era rupt. Au fost suplinite cu 2 bancute de pe hol si tot nu au fost de ajuns.
Deci, tot mai frumoase salile noastre din corpul T cu mese lungi, cu scaune pentru toata lumea si confortabile, cu profesori mai dragutzi, mai sociabili, care ne stiu numele si ne vorbesc cu ‘dumneavoastra’. In fine, asta e prima impresie, poate mi-o voi schimba dupa ce voi merge la mai multe materii, mai multi profesori.

P.S. Am vorbit in italiana acum cateva zile, in sensul ca am purtat o discutie destul de elevata in care i-am spus proprietarului ca 2 fete vor sa se mute in camera dubla. Va imaginati ca e si meritul lui,  italiana mea fiind de subincepatori.

Cam asa arata sala, doar ca sunt scaune, nu banci si au numa o panza pentru proiectare. A, si usa:P

Erasmus Bari-finding house

Am sarit peste niste etape, poate alta data sau la cerere le voi spune. E destul de greu sa iti gasesti casa daca nu stii italiana, dar sigur vei gasi pe cineva sa te ajute. casele lor sunt mari, inalte, triumfatoare. De exemplu, camera mea e cat bucataria si sufrageria la un loc plus inca pe atat in sus. am vedere la strada, dar asta e nu tocmai bun ca strazile sunt foarte inguste si cateodata opresc unii cu masini mari si ceilalti nu au loc sa treaca si claxoneaza continuu, fara exagerare, 5-10minute, si la 7 dimineata cum sa nu te enervezi? Bucataria complet utilata, masina de spalat, aragaz, farfurii, tigai, tot ce trebuie. Baia foarte mare, loc de dasfusare, dulapioare multe, spatiu, tot tot. Nu avem lift, dar asta e bine, fac sport cu ocazia asta si ma bucur. In camera am patul meu si al colegei mele, ditamai sifonierul cu 6 usi  si 4 oglinzi si o chestie al carui nume nu il stiut, cu sertare si alta oglinda imensa. Orice fac, ma vad in oglinda. e aerisit mereu, tinem usile deschise, insa ce nu mi place e ca e curent aproape mereu. Obloanele fac sa fie bezna in camera mereu, ceea ce inseamna ca dorm bustean. au case frumoase, cele ingrijite zic, ca mai sunt unii de cer 200 euro chirie plus cheltuieli si arata jalnic camerele si tot, dupa care te duc in casa lor de la un nivel mai jos si arata WOW.
Strada pe care stau e foaarte lunga dar daca merg pana la capat ajung la mare, deci merita efortul. fata de centru stau cam la 10 minute, dar sunt atatea stradute incat de fiecare data merg pe alt drum, stiu toate magazinele de pe via Celafati ca sa nu ma pierd.
o sa adaug si poze, de indata ce voi face. Iar mi se termina bateria, asa ca pe data viitoare!

Pentru cine e mai greu?

Cu siguranta pentru cel care ramane ca traieste cu impresia ca din cauza lui lucrurile nu au stat bine si ca nu a putut face mai mult pentru a fi perfect. pentru cel care ramane e mai greu pentru ca toate lucrurile din jur ii amintesc de cel care a plecat. chiar daca si cel care a plecat a fost vreodata in situatia de a fi cel care ramane acasa, nu isi mai aminteste cum e. Va zic eu, e greu! cand pleci, pur si simplu, nu te mai uiti inapoi. uiti de promisiune, de oamenii dragi, de tot, pentru ca in niciun caz nu mai ai de gand sa te intorci, poate doar pentru cateva zile. pai e corect? daca as avea inima mai de fier putin, as sterg cu buretele parasirile astea.

P.S. la vita e bella

Pentru cine e mai greu?

Pentru ala care ramane ca saracu are constiinta murdara cum ca el e de vina ca nu poate face sa fie si mai bine. e greu pentru cel care ramane ca tot din jurul lui ii aminteste de persoana care a plecat. e greu pentru ca e departe si e greu pentru ca cel care pleaca nu stie cum e sa fii cel care ramane. si daca vreodata celallat e cel care a plecat, a uitat cum e sa fie el cel care ramane. 

Erasmus Bari I

Pentru cine nu stie, Bari e in Italia si pentru a fi Erasmus trebuie sa urmezi o facultate. Probabil e greu sa te apuci de o facultate doar pentru a fi Erasmus, ca mai rabzi un an si o si termini. Inscrierile incep  prin aprilie si ai mult de alergat pentru 3 learning agreement si aplication form. Ei bine, eu am facut sport si exercitii de yoga pentru a-mi pastra neuronii cat de cat in limite normale de supravietuire si am ajuns in Bari. E un oras foarte frumos, insa as fi preferat ori sa vin in vizita ori sa vin la un job sigur. E destul de greu sa iti gasesti cazare care sa se incadreze in cerintele tale: si bani putini, si luminos, si curat si in centru. insa cu putini mai multi bani am izbutit sa gasesc ceva dragutz, poate o sa pun poze sau poate va dau nr proprietarului in caz ca va conving ce oras minunat este acesta in care ma aflu si vreti sa va mutati aici.
Pentru inceput am stat 3 zile la hotel, am mancat in oras si am vazut toate tipurile de apartamente care se pot inchiria. Fetele au mai mult noroc, ca sunt fete.
Viata e frumoasa aici, toti italienii stiu cat de cat engleza, daca nu un ghid de conversatie de ajuta destul de mult. sunt obisnuiti localnii cu straini, ca nu e primul an Erasmus. a fost soare, dar in timpul ala cautam cazare si nu m-am bucurat de el, iar acum bate vantul si tuna de rupe pamantul si stau in casa, ca altceva nu e de facut. mi se termina bateria, voi reveni cu detalii.
p.s. adio diacritice