Lipsesc de foarte mult timp și îmi cer scuze față de puținii mei cititori fideli. M-am apucat de croitorie și de cofetarie. Par amuzante cele două hobby-uri împreună, dar vă asigur că nu au legătură.
Ei bine, în vreme de pandemie, când lumea pare că se prăbușește, eu înfloresc pe blog.
Trebuie să știți că portul din Brindisi e organizat haotic, indicațiile sunt greșite la început, iar dacă nimerești strada bună trebuie să mergi mai mult pe intuiție, semnele sunt rare și nu prea ai pe cine întreba.
Oricum, nu era aglomerație la intrarea în port, doar un pic la check in a durat ceva să printeze biletele (poate au calculatoare ca la poșta noastră ?). Read More
Practic sunt într-un fel de luna de miere. Atât durează vacanta anul acesta, cu zilele de condus incluse, căci facem un tur european. Cinci țări în care ne vom opri cel puțin o noapte.
Conducem în doi și tocmai am terminat partea mea. Suntem aici:
In Basilicata.
Am văzut moda aceasta internaută în rândul părinților care nu au citit o carte despre creșterea copiilor în viața lor. Caută toți cu disperare lesa pentru copii. Sistemul acela de prindere a două brățări cu o coardă între ele; una la mâna copilului și cealaltă la mâna adultului. Cică așa nu îl pierd. Da’ tu ce ai mai bun de făcut decât să fii acolo cu odrasla ta? Lasă-l acasă dacă nu te poți ocupa. Vorbește cu el ca să nu aibă motiv să se îndepărteze. Mă rog, după isteria celor care gândesc ca mine și nu ar da niciodată banii pe așa o tâmpenie, au apărut ăia deștepți care spun că în Canada învățătoarea îi ține pe toți legați când ies la plimbare. Pai da, dar ea e una la 15 copii care nu sunt ai ei. Pericolele sunt altele când nu cunoști cum se comporta un copil pe stradă (una e într-un mediu restrâns, alta e în spațiu liber). Read More
Precizez mașină, pentru că în Napoli poți conduce ce vrei tu: motocicleta, bicicleta, căruța… De fiecare dată cu greu, dacă nu ești napoletan sau unul care nu respectă regulile de circulație pe care le învățăm noi în România. Read More
Ghocchi sunt guguloaie din aluat de cartofi, care în pricipal se potrivesc cam cu orice. Prima dată i-am mâncat cu ceapă călită și ouă amestecate în timpul coacerii (parpară), foarte buni, însă acum vreau să vă arat o altă rețetă.
Să fim clari, am douăzeci și șapte de ani abia împliniți. Deci nu sunt așa bătrână și nici nu arăt mai în vârstă decât sunt, din contră.
Am observat că de câteva luni, oamenii (românii) îmi vorbesc cu dumneavoastră. Am rămas puțin surprinsă, oare politețea la noi s-a valorificat sau e vârsta la care începi să fii văzut altfel? Read More
Uitându-mă la Masterchef Italia, am descoperit o tehnică de gătire de care nu auzisem și pe care nu mi-o imaginasem vreodată. Mâncare in borcan. Adică oala e borcanul. Se poate folosi această tehnică atât pe bain maria, cât și la cuptor sau microunde. Încă studiez tehnica și fac încercări, însă vreau să împărtășesc cu voi prima rețetă pe care am repetat-o a doua zi, căci ne-am lins pe degete. Coacerea în borcan inchis păstrează toate aromele și le îmbină acolo bine, cât să îți dorești să mănânci din borcan în fiecare zi, ceea ce am făcut și eu. Azi am gătit linte în borcan, am să revin dacă iese bun.
Vineri, ultima zi dintr-o săptămână full, încă eram la jobul ocazional de după amiază. Abia așteptam să ajung acasă să mă trântesc pe canapea și să zac. Dar nu. Clientul meu mi-a daruit două bilete la un concert simfonic, la Teatrul San Carlo, unul din cele mai vechi teatre din Europa. Doar nu mă apucam să refuz, așa că în timp ce eu lucram, F. s-a dus acasă să-mi aduca haine de gală. Evident, n-am avut posibilitatea să mă pregătesc corespunzător pentru un asemenea eveniment, măcar cu un duș, așa că mi-am pus rochia lunga de saten, cu spatele gol si tocuri elegante peste transpirația de o zi de alergături și ridicat plozi simpatici:)). Și asta nu e tot. Pentru că toate astea s-au întâmplat pe repede înainte, n-am apucat niciunul să mâncăm, așa ca F. a intrat în supermarchet și a făcut cumpărături record (s-a uitat prea mult la Masterchef). Ne-am făcut două sendvișuri cu pâine și cârnăciori (o poftă mai veche de-a noastră), pe care le-am mâncat pe drum spre teatru și uite așa am ajuns fix la timp la spectacol unde parcă ne-au așteptat.
Nu mai fusesem înăuntru, pot spune că este un teatru grandios, cu balconașe, cu o coroană gigantică deasupra balconului fostului rege, cu oglinzi peste tot, rămase tot de la rege, foloseau pentru a vedea dacă regele aplauda sau nu, pentru a-l imita.
P.S. Respect pentru cultură. A altora, nu a noastră. A meritat toată osteneala și țigăneala 😀
Probabil vă amintiți de puiul meu de urs adorat, care între timp s-a înălțat și aproape merge la școală. Atât timp a trecut de atunci.
Ei bine, acum că sunt educatoare, am în dotare vreo 12 pui în clasa mea și încă aproximativ 20 din clasele celelalte, cu care ne reunim după somn. Desigur, era inevitabil ca eu să n-am un copil puțin mai iubit decât ceilalți, tot un blond cu ochi căprui. Read More