După trei luni de educație pandemică scriu despre experiența mea pe internet cu copii de grădiniță, de 4-5 ani.

Lucrez de aproximativ 4 ani legal într-o structură școlară cu copii de la 8 luni la 14 ani. Viziunea acestei școli e foarte diferită de celelalte, întrucât reunește mai multe stiluri didactice. Personal, ideea școlii îmi place mult, sunt alte lucruri care îmi displac la ea. Copiii învață pe baza experimentării, ating materiale, gustă, se iese des din clasă/școală des, deci învățarea este ”naturală”.

Sunt și eu una dintre aceste persoane, însă sunt sceptică în ceea ce privește acest cuvânt: ”educator”. Da, se folosește pentru a defini o persoană care are grijă de copii într-o structura școlară, însă cuvântul educator mie îmi spune multe lucruri. Aș defini această persoană un exemplu pentru toată lumea, adică o fire blândă, dar în acelaș timp impunătoare, o fire dulce, dar care să îți transmită ca prin telepatie ce vrea de la tine. Văd educatorul ca pe o persoană ușor de înțeles, căreia și un copilaș îi poate citi gândurile, pentru că acestea sunt mereu clare și fără ascunzișuri. Văd un educator ca pe o persoană care doar aceste gânduri le are, cele pe care le vezi, le auzi, le înțelegi, drept urmare cineva care nu judecă,cineva care știe să îți expună o greșeală fără să te simți vinovat, doar mai înțelept. Văd educator o persoană căreia nu îi este teamă să se murdarească de culori, de iarbă, de noroi sau de băluțe. O persoană care se așează pe covor, pe astfalt, pe bordură sau într-o baltă atunci când interlocutorul are mai putin de un metru.

Mie îmi plac rețetele onepot, toate ingredientele într-o singură oală. În rețeta asta trebuie două, căci pastele se fierb separat. Ar putea fi fierte și în sos cu apă fiartă adaugată, dar nu știu cantitățile precise că nu am încercat încă.

Pentru două persoane ne trebuie:

-160-250 grame de paste scurte, în funcție de foame

-3-4 linguri ulei

-o vânătă micuță sau jumătate din una mare tăiată cubulețe egale

Trebuie să știți că portul din Brindisi e organizat haotic, indicațiile sunt greșite la început, iar dacă nimerești strada bună trebuie să mergi mai mult pe intuiție, semnele sunt rare și nu prea ai pe cine întreba.

Oricum, nu era aglomerație la intrarea în port, doar un pic la check in a durat ceva să printeze biletele (poate au calculatoare ca la poșta noastră ?). Read More

Am văzut moda aceasta internaută în rândul părinților care nu au citit o carte despre creșterea copiilor în viața lor. Caută toți cu disperare lesa pentru copii. Sistemul acela de prindere a două brățări cu o coardă între ele; una la mâna copilului și cealaltă la mâna adultului. Cică așa nu îl pierd. Da’ tu ce ai mai bun de făcut decât să fii acolo cu odrasla ta? Lasă-l acasă dacă nu te poți ocupa. Vorbește cu el ca să nu aibă motiv să se îndepărteze. Mă rog, după isteria celor care gândesc ca mine și nu ar da niciodată banii pe așa o tâmpenie, au apărut ăia deștepți care spun că în Canada învățătoarea îi ține pe toți legați când ies la plimbare. Pai da, dar ea e una la 15 copii care nu sunt ai ei. Pericolele sunt altele când nu cunoști cum se comporta un copil pe stradă (una e într-un mediu restrâns, alta e în spațiu liber). Read More