Uneori ne simtim singuri si alteori ne simtim bine ca suntem singuri. Adica fara pereche, partener, cineva iubit.
A fi singur inseamna sa suferi din pricina unei persoane dragi care nu ti-e aproape. Solitudinea este sentimentul de apreciere a libertatii, chiar daca cel drag nu iti e aproape. Eu cred ca exista tranzitia de la singuratate la solitudine. Pana la urma te obisnuisti. Pana la urma oamenii vin si pleaca. Pana la urma trebuie sa ne acceptam asa cum suntem.
Se spune ca daca meditam indeajuns, ne putem aminti ce anume am fost intr-o viata anterioara. Eu cred in existenta conceptului reincarnarii. Oare asa sa fie cu meditatul?
Ceea ce va spun aici am citit intr-o carte de interpretarea a Tarotului. Ceea ce imi place la aceasta lucrare este ca abordeaza toate subiectele dintr-o perspectiva optimsita, fara nebunii de felul “cineva o sa moara, viitorul este negru”. Este absolut normal ca dupa o perioada roz sa vina si una neagra. Ideea este sa apreciem fiecare parte a vietii, indiferent daca este buna sau rea.
P.S. Solitudinea este alternativa ideala a singuratatii daca stii sa o atingi.
