Pentru ca n-am partea a doua a cartii “Nimic decat placere“, mi-a picat in mana Rousseau. Confesiuni. Am gasit citatul asta care mi-a placut foarte mult. Se potriveste cu asistenta sociala, dar si cu bunatatea din fiecare dintre noi. Suna cam asa:
Unul din rezultatele bune ale actiunilor frumoase este ca inalta inima si o indeamna sa savarseasca altele si mai frumoase: caci asa este slabiciunea omeneasca, sa numere printre actiunile frumoase abtinerea de la raul ispitit sa-l faci.
Cam are dreptate. Cati dintre noi facem fapte bune doar asa, ca e maine miercuri? Cati dintre noi bagam mana in sacosa abia umpluta dupa o vizita la supermarket ca sa dam singura paine cumparata unui amarat?
Cele mai mari fapte bune sunt facute dupa ce avem un necaz. Sau dupa ce facem ceva rau. Oricum, dar cu un motiv bine intemeiat.
P.S. Sau pentru ca avem prea multe chestii materiale!
