Avem în minte imaginea aceea perfectă, a omului pe care ni-l dorim alături. Vrem păr blond, ochi căprui, buze moi, subţiri, glas duios, trup sculptat şi mâini gingaşe. Ne dorim să fim ascultaţi, să impărtăţim bucuriile noastre, să ne imbrăţişăm înainte de culcare şi să primim un sărut bine meritat, după o zi lungă.
Vine momentul când Ea apare. Şi nu mai şti ce să faci. Dai înapoi, revii, te fâstâceşti până crezi că iei cea mai bună decizie.
Stai pe gânduri, mai ales dacă Ea e un sistem de operare. Un sistem de operare cu o voce deosebită şi un râs perfect, nici prea gălăgios, nici prea silenţios, atât cât să îşi trezească interesul.
Nu-i vezi trupul, dar te ascultă mereu, e acolo să-ţi dea impulsul acela să-ţi publici cartea, să găseşti micile plăceri din jurul tău.
Filmul acesta mi se pare foarte aproape de realitate, transpus în tehnologie, părându-ne ireal. Sistemul de operare prezentat în film mi se pare exagerat, însă ar putea fi de ajutor unor oameni cu capul pe umeri, o perioadă. Bărbatul cu mustăcioară trăieşte povestea, iar in final acceptă că orice început are şi sfârşit şi că totul făcea parte dintr-o realitate diversă.
A propos de realitate, sistemul de operare ultra-performant l-aş asocia cu oamenii care se comportă ca un computer. Par prezenţi, dar nu sunt, par empatici, dar dau greş.
Mi s-a părut un film ingenios, aşa că vă invit să îl vizionaţi şi voi, înainte să ştiţi toate detaliile de la mine.
Filmul se numeşte ”Her”.
P.S. Nu crede tot ceea ce crezi!
