nofornothing

Depinde doar de tine. Poti ajunge sa traiesti intr-adevar visul sau poti sa il dezvolti cu ochii deschisi, complacandu-te in mediocritate.
Vorbeam cu cativa elevi de liceu, in an terminal despre obiective personale. Am ramas surprinsa sa vad ca in primul rand confundau obiectivele cu activitatile si mai ales ca le era teama sa viseze. Le-am dat frau liber, exemple de obiective gigant, aparent imposibil sau dificil de realizat, daca nu iti doresti suficient. Asta era ideea, sa ii fac sa isi deschida mintea si sa isi doreasca mai mult de la ei. Dar nu. Visele lor cele mai mari, pe cele mai indepartate meleaguri se leaga de lucruri firesti, ca intemeierea unei familii sau o cariera simpla.
Va dau cateva exemple:
Obiectiv pentru saptaman viitoare- sa-mi fac abonament la RATBV. Poate sa castig bani incat sa-mi pot plati abonamentul din salariul meu!!!!
Idem: Sa-mi vizitez rudele…(din Brasov, evident)
Sa-mi intemeiez o familie… Rihanna sa devina sotia mea!!
De ce ne este teama sa visam? OK, e o limita si la visare, dar, dupa mine, atunci cand visezi iti doresti mai multe de la tine si implicit contribui cu ceva sa se implineasca.

Care e cel mai mare vis/obiectiv al tau?

P.S. Visele devin realitate! Prin truda, bineinteles:)

Acum ceva timp mi-am promis ca nu voi mai da bani pe strada cersetorilor. M-am tinut bine cel putin un an, insa astazi am incalcat intelegerea cu mine. Eram in statia de autobuz si un om in varsta cerea bani pana si la copiii de 5 ani care erau cu parintii(!!). L-am ignorat pana mi-am adus aminte ca am o sana in geanta, cumparata acum vreo 2 zile, inca nedesfacuta. Parca nu imi era asa pofta nici acum nici in zilele urmatoare sa o mananac. O cumparasem cu niste covrigi, dar nu am avut timp sa ii impreunez in stomacul meu. Fix cand busul oprise in statie, m-am hotarat sa i-o dau acestui om ‘neajutorat’. Mi-a raspuns pe un ton plictisit (cand cerea bani, avea vlaga in el) ‘mda, mersi…’. Sincer, mi-a parut rau ca i-am dat-o, probabil o va arunca la primul cos de gunoi desi era sigilata. Acum, ce a fost a fost, a trecut, insa data viitoare imi voi oferi serviciile, cunostintele, ceea ce nu mai folosesc exclusiv organizatiilor la care voluntariez. Macar acolo stiu sigur ca oamenii saraci chiar sunt saraci si au nevoie de ajutor.
Plus ca ceea ce imi vad ochii in autobuze ma fac sa ma intreb daca mai are rost sa lupt si sa ma agit atat pentru oameni, in general. Insa, e prea tarziu, deja pot numi spiritul de observatie si analizare ‘defect profesional’.
Multi dintre voi spun ca prefera sa dea mancare, decat bani. Mancarea poate o pun la gunoi sau poate au nevoie de bani pentru ca sigur au si ei facturi. Deci, ce facem in cazul asta?

foto
P.S. Daca ati sti ca un cersetor castiga pana la 5000lei lunar, i-ati mai oferi bani?

Faptul ca ma preseaza ideea ca termin prima facultate ma face sa ma gandesc mai departe. Am profitat de temele de seminar/curs in care avem de efectuat cate un proiect cam la o saptamana si m-am gandit sa le iau in serios de data asta, nu sa le fac doar pentru un 10. Daca tot imi pun mintea, de ce sa fie imaginar si cu elemente nerealiste?
Si, tintind doar spre un proiect, am ajuns sa am si alte idei, pe care vreau sa le aplic in viitor.
Uite asa, am ajuns la doua mari prioritati: licenta si proiectul meu pe educatie sexuala, care se va numi, cel putin pana la urmatorul brainstorming ‘Copiii “Cool” stiu totul despre educatia sexuala’. Cum vi se pare titlul?
Ceea ce nu-mi place la a avea minim doua prioritati este ca mereu una ii ia primul loc celeilalte, dar in final vor fi concretizate.

P.S. Mai bine sa te consumi, decat sa ruginesti.

O stiti?

Caracatita se deghizeaza, schimbandu-si culoarea si disimilandu-si forma pentru a pandi si a vana- nu din frica; in schimb, cameleonul isi schimba culoarea din frica.

P.S. Desi, ‘infrangerile prevestesc viitoare succese’.

“Nu uita niciodată că pielea se încreţeşte, părul încărunţeşte,
iar zilele se adună în ani…
Dar ce e mai important se conservă: forţa şi determinarea ta nu au vârstă.
Spiritul tău e cel care îndepărtează pânzele de păianjen.
Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare.
Dincolo de orice reuşită e o altă încercare.
Cât timp trăieşti, simte-te viu.
Daca ţi-e dor de ce făceai, fa-o din nou.
Nu te pierde printre fotografii ingălbenite de timp…
Mergi mai departe atunci când toţi se asteaptă să renunţi.
Nu lăsa să se tocească tăria pe care o ai in tine.
Fă astfel ca în loc de milă, sa impui respect.
Când nu mai poţi să alergi, ia-o la trap.
Când nu poţi nici asta, ia-o la pas.
Când nu poti sa mergi, ia bastonul.
Însa nu te opri niciodată.”
Maica Teresa de Calcutta

P.S. Luati aminte si actionati.