Month: August 2012

Cum trezesti un om

Cu micul dejun/pranz/cina la pat…Iar daca nu se poate intr-un mod atat de minunat, incercati mai intai cu o usoara atingere -pentru ca nu stiti in ce lupta cu extraterestri se viseaza cel pe care vreti sa-l treziti, ca sa nu-l speriati, dupa care rostiti-i numele incet, pe o tonalitate joasa. Astfel omul vostru se va trezi relaxat, gata sa-si continue viata intr-un ritm normal.
Mai exista varianta cu “un pupic”. Merge la fel de bine, insa garantez doar pentru acele momente cand cel pupat stie ca trebuie sa se treazasca.
Personal urasc zdruncinaturile sau angajarea cu adormitul intr-o discutie la care acesta nici nu stie ca trebuie sa ia parte, pentru ca practic “are alta treaba” in momentul acela. Sau cand un coleg bine-voitor incepe sa tipe, pentru a trezi pe toata lumea, eventual pluseaza cu niste glume la care oricum nimeni nu se prinde in somn. In astfel de situatii numai energici nu ne trezim, asa cum ar trebui dupa un somn odihnitor.
Daca ne place sa avem in jur oameni bine dispusi si voiosi, pe care trebuie sa-i trezim, haideti sa facem intr-un fel sa nu le spulberam visele. Asta implica sa-i trezim cu ‘o vorba buna’.

foto
P.S. Mai ales cand este vorba de un fenomen urgent, nu-i agitati, vor fi irascibili toata perioada pana la urmatorul ciclu de somn.

Decalare

Desi anumite diferente de varsta nu mi se pare ca ar avea multe deosebiri la mijloc, realitatea imi demonstreaza contrariul. Cat de grav credeti ca este faptul ca am inceput sa utilizez expresia ‘Pe vremea mea…’?
Mi se pare ca o data cu evolutia se creeaza si o involutie. De exemplu cum evolutia tehnologiei medicale face ca populatia sa imbatraneasca. Sau cum dorinta de o cariera fabuloasa face ca numarul membrilor familiei sa scada spre deosebire de acum 15 ani …si unicul copil sa fie facut la pragul de 30 ani. Pe vremea bunicii…copiii se faceau pe la 16 ani, la fel ca si oficierea casatoriei.
Alt exemplu…stiti cum zicem cu totii, noi ne jucam pe afara, ei se alearga pe campuri virtuale sa se impuste, la aceeasi varsta, 20 ani mai tarziu.
E atat de trist ca unele etape ale vietii au fost desfiintate, ca avem niste modele nepotrivite pentru o viata sanatoasa din toate punctele de vedere, ca se promoveaza toate prostiile si ca lumea nu discerne intre moralitate si dezastru social.
Stiu ca exista oameni competenti care ar putea schimba ceva doar vorbind la TV, de exemplu, insa sunt sigura ca sunt dati la o parte ca nimeni nu pleaca urechea la ceva ce ‘nu se mai poarta, e invechit’.
Stiu ca exista oameni care isi doresc o schimbare in aceasta sociatate. Intrebare: ce fac ei pentru a isi pune amprenta pe o parte din lumea asta? Raspuns: Unii nimic, altii…macar incearca…sunt detronati de porcariile care se promoveaza peste tot. De cate ori ati fost in supermarket si v-a parfumat o persoana usor supraponderala? Daca nu avem silueta perfecta, la revedere, reveniti cand slabiti. Imi displac stigmatizarile, etichetele. Suntem borcane sa avem asa ceva? Suntem aparat de etichetat sa spunem din ce categorie fac parte ceilalti? Daca va place asa mult, dezvoltati-va un business in domeniul asta. Oameni buni, de ce ne intereseaza de ce fac ceilalti? Mai intai sa facem noi (ceva bun) sa fim exemple pentru ceilalti.
Cel de langa tine e prea prost, fraier? Ajuta-l sa aterizeze pe pamant. Daca vrea, accepta daca nu ramane unde e. Daca unu nu vrea, nu inseamna ca niciunul nu isi doreste asta. Perseveram sa atingem tinta, oricare ar fi.

P.S. Noapte buna cu amintiri din copilarie

Prezentul din trecut

Am impresia ca unii nu evolueaza. Ca timpul trece pe langa ei. Oare de ce nu functionam toti in acelasi ritm? Totusi, parca e mai bine…simtim noi evolutia noastra.
Pana acum lucrurile decurgeau normal la piata, insa s-a intamplat ceva zilele acestea. Mi-au cerut pe cateva legume “nouaspe mii de lei”. S-a produs o bulversare…nu stiam de ce atat de mult, dupa mi-am dat seama ca a zis in lei vechi…Vazandu-ma dezorientata, m-a redresat lamurindu-ma in banii actuali: un leu 90. Asa parca mai merge.
Azi am facut o gluma insa eram cu spatele la vanzatoare si i-am citit reactia dupa replica mamei. Cand a scos portofelul, am intrebat-o daca e sigura ca are la ea “saptezeci de mii de lei”.

foto
P.S. Cati ani spuneati ca au trecut de cand cu banii cei noi? Hai cu update-ul!!