Unele zile par a nu se mai sfârși, în timp ce altele par a zbura.
O zi în care ajungi extenuat și te trântești direct în pat, pe la 22:00, mi se pare o zi câștigată.
Cel puţin așa e la mine. Ora de culcare reflectă de multe ori calitatea zilei respective.
Acum sunt în pat, după un duș fierbinte. Am impresia ca a trecut mult de la ultimul duș tocmai pentru că azi am făcut de 3x mai multe lucruri ca de obicei, tocmai pentru că am trecut prin stări diferite iar mii de gânduri au invadat pragul minţii mele.
Am început ziua perfect, cu o cafea extraordinară marca proprie, însă aceasta nu a putut împiedica o cascadă de lacrimi. Toate trec… am tras mucii și m-am îndreptat spre bibliotecă, locul în care meditez, mă concentrez și care mă face să devin mai deșteaptă. Mi-am făcut temele, însă ştiţi voi cum e la bibliotecă: mereu când cauţi ceva dai peste o carte extraordinară pe care nu te lasă sufletul s-o ratezi. Habar n-am avut ce să fac mai repede așa că le-am combinat până am ieșit perfect mulţumită de cele 8 ore petrecute acolo. Am uitat până să şi mănânc, atât de prinsă am fost.
Dar o pizza la Ando’s face mereu minuni.. vine repede și te satură așa că am ajuns fix la timp la facultate pentru cursuri.
Într-un final reușesc să dau și pe acasă unde cineva mă aştepta să ne jucăm cu mașinuțele.
Acum că am terminat cu inşiratul chestiilor făcute astăzi, vă las cu un citat din “Tentaţia inocenţei” şi îmi continui cartea de acasă, ceva ştiinţific. Noapte bună!
P.S. Nu suntem siguri decat de instabilitatea situaţiei noastre.
