Sunt momente când toate acţiunile noastre devin priorităţi, când fugim după noi rezultate, uitând să ne bucurăm de cele deja bifate. Sunt momente când nu mai ştim de ce facem ceea ce facem, de ce ne trezim la 7 dimineaţa, de ce nu ne amintim când a fost ultima oară când ne-am bucurat de ceva ce altă dată ne făcea plăcere, de ce nu mai ştim când a fost ultima dată când am făcut ceva nou.
Chiar, când e ultima dată când v-aţi lăsat purtat de val şi aţi ajuns într-o lume minunată, de care abia v-aţi despărţit pentru a reveni la realitate?
Azi, mi-am dat seama că am făcut ceva ce chiar n-am mai făcut niciodată. Dar, acest lucru e departe de lumea viselor frumoase, încadrându-se, mai degrabă, la chestii pe care să nu le faci vreodată. S-a întâmplat tocmai pentru că, fugind după rezultate noi, am pierdut din vedere obiective vechi. Noroc că am învăţat să înot săptămâna trecută, altfel m-aş fi înecat exact ca ţiganul la mal.
Cum spuneam şi alte dăţi, acordaţi mai multă atenţie a ceea ce vă înconjoară. E posibil să alergaţi după iluzii…
P.S. Mulţumesc pentru lecţii! 🙂